Acelasi drum...continuat cu alti pasi.

Intotdeauna ne dorim ca vietile noastre sa insemne ceva de aceea incepem sa cautam sensul vietii.Cei mai multi nu-si traiesc viata ci doar o epuizeaza,sunt sclavi indiferent cati bani castiga cat de inalte functii ocupa sau de cata putere dispun.
Viata noastra devine plina de semnificatie atunci cand este in perfecta armonie cu esenta fiintei noastre si se intrepatrunde cu valorile si sopul pentru care traim. Imi amintesc de bucuria , sperantele si imaginatia cu care pornim de atatea ori in viata asta. De undeva de unde drumul e mai nisipos,mai nevazut, spre un drum care cu cat creste, cu atat avem impresia ca vom alerga mai repede si mai cu putere spre a-i intelege mesajul, spre a-i cauta noutatile si pietrele mai bine asezate si legate, crezand ca-i lipsesc gropile drumului dinainte. Credem ca e perfect, ca vom pasi cu placere pe el, ca apoi sa intelegem ca el ascunde fisuri, tristeti,  intersectii si singuratate.Ce am crezut despre destinatia la care am ajuns acum? Vedeam in fiecare pas o inaintare, o bucurie. Nu a fost asa, am ajuns unde vroiam sa ajung si imi place ca nu au fost doar bucurii si drum perfect...Da, a fost un drum presarat cu momente frumoase, speciale scaldate de o unica raza de soare ce le-a uscat in amintiri de inlocuit.  Ca visele perfectiunii au fost inlocuite cu visele simplitatii frumoase.. privind inainte la anii ce se vor adauga in viata mea, nu renunt sa cred in bucuria ce este inradacinata in ei, bucurie dublata de prezenta si nu de lipsa oricarei stanci la care nu voi putea ajunge, si de fiecare nor pe care voi vrea sa-l ating , la zborul oricarei pasari pe care nu-l pot stinge si nici incepe.
Ce va fi in viitor? Acelasi drum continuat cu alti pasi… un drum al vietii impletit in ani , numarat in bucurii si urmat cu mai mare prudenta.

 

Inchei cu Trebuie Sa Traiesc.

gabriella.