Parca am obosit cat m-am agitat zilele astea...sunt putin nemultumita de unele aspecte...dar trece.Nu am mai postat de doua zile,parca nici ganduri nu mai aveam,cand incercam sa scriu ceva parca nici degetele pe tastatura nu ma mai ascultau...am citit o carte de bioenergie...de fapt pot spune ca mi-am insusit-o...chiar simteam ca nu mai am putere...am deschis putin pianul si parca nici el nu imi mai era prieten. Mereu am fost adepta ca atunci cand fac ceva...sa fac prin priceperea si puterea mea...ambitia m-a facut sa merg mai departe. Chiar daca am fost ranita uneori...nu m-am lasat doborata,dimpotriva parca m-au intarit...am iertat si asta m-a facut sa trec mai departe. Asa am considerat ca este omenesc...ca este bine...sa nu las rautatile sa ma transforme pentru ca vreau sa raman umana. Dar sunt unele rautati care intra adinc in suflet incat nu mai vrei nimic...nici razbunare...nici uitare.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
e bine sa mai citim eu ma chinui de saptamani bune sa fac rost de Mein Kamf si nu gasesc:)) cartea scrisa de hitler cat a fost tinut prizonier :))decat pe net..si pe net am citit-o jumate si ma dor ochii concluzie ca nu prea e bine virtual...
RăspundețiȘtergerechiar si fara sa vrem rautatile ne schimba uneori...
RăspundețiȘtergere