Totalul afișărilor de pagină

luni, 10 septembrie 2012

A doua usa deschisa spre viata...

Astazi am avut o zi naucitoare...incepand de la orele 10 am mers cu sotul meu la o clinica privata,unde desi esti programat, tot stai cu orele,apoi am mers pentru mine la spital sa duc niste analize si am stat la coada vreo doua ore...si degeaba pentru ca trebuia sa ajung urgent la medicul de familie pentru o trimitere. Si uite asa ,ziua mea sa dus,ajungang acasa pe la orele 18. Nu ma plang ca am stat numai pe la cozi,dar asezata pe un scaunel la usa cabinetului ,am vazut ceva care nu as fi dorit sa traiesc niciodata. Oamenii desi erau bolnavi,vai de ei...se vedea in ei rautatea bolii..la un moment dat au inceput sa se certe si efectiv sa se ia la bataie pentru a intra la medic. Chiar nu inteleg aceasta atitudine...oare daca intrau mai repede,se videcau!  Mai ales ca boala de care sufereau nu este una tocmai usoara  iar pentru unii nu va trece niciodata . Personal am trecut printr-o boala  groaznica,am stat sase luni in spital...dar am avut acel bun simt sa nu deranjez pe nimeni,nici pe cei din jurul meu,nici familia...cu toate ca numai eu stiam ce este in sufletul meu. In acea perioada am analizat cu curaj si speranta situatia mea,mergang pana la ultima usa a vietii sperand ca o voi gasi deschisa...din fericire pentru mine asa a fost...am avut sansa sa gasesc a doua usa deschisa spre viata,cu toate ca ma simteam mult mai obosita de a mai lupta. Dar...nu m-am dat batuta...am stiut ca trebuie sa merg mai departe si tot atunci am inteles ca fiecare necaz sau bucurie in viata noastra este programat undeva de sus ca sa se intampla . Dar revenind la scandalul de la spital...cred ca nu avem o educatie ...cred ca putina lume intelege in ziua de azi ca toate problemele, toata nefericirea,toata suferinta noastra sunt provocate din cauza faptului ca nu suntem ascultati, dar si ca la randul nostru nici nu ascultam. Ori suntem incapatanati,ori nu mai avem rabdare cu noi . Cautam mereu solutii la problemele care ne macina insa ne-am gandit vreodata ca raspunsul este exact la noi?…la faptul ca noi ar trebui sa ne schimbam sau macar schimbarea sa porneasca de la noi...macar sa facem un efort pentru a fi mai buni! Fotografie: La multi ani!        Inchei cu Trebuie sa Traiesc. gabriella.

3 comentarii:

  1. Viata ne schimba,pe unii in bine ,pe altii in rau.Dar daca in noi am pastra scanteia iubirii am fi cu totii mai buni.Cine a trecut printr-o mare suferinta intelege ...

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu am citit si m-a impresionat cit suflet puneti in aspectele "Cotidiene ". In ROMANIA n-o sa putem avea ce au occidentalii , " POLITETEA " si de ce ? - Pentru faptul ca noi am suferit o trauma . In timpul ocupatiei de catre BOLSEVICI noi , poporul am fost tinuti intr-o inchisoare , din care nici pasarea nu avea contact cu vestul.
    Va spun si eu o mica intimplare : Am vizitat ITALIA - Brescia si la primul contact cu strada ,am intrebat - Pai eu unde arunc chistocul ca era asa curat ca nu puteam s-al aruncpe jos. N-0 sa vedeti in Bucuresti asa ceva,

    RăspundețiȘtergere
  3. dar când a fost poporul ăsta educat în a respecta pe cel de lângă el?..eu am trecut prin multe încercări de boală,slavă domnului că mai toate au fost alarme false,dar şi pe vremea lui Ceauşescu şi acum atitudinea este aceeaşi..singura diferenţă e că acum sunt mai mulţi bolnavi decât atunci..înainte de 89 singurele "grămezi"de oameni ce se formau era pe la secţia de oftalmologie,unde majoritatea avea nevoie de aviz ptr.permisul de şofer..era cumplit să ai o trimitere pe acolo..acum doar pe la spitale private mai găseşti decenţă,sau pe la specialişti unde se fac programări stricte.asta-i România..din păcate!

    RăspundețiȘtergere