Astazi am fost la spital la sotul meu...drumul a fost lung si foarte aglomerat.Parca imi era dor de sofat mai ales ca era prima zi dupa ce mi-a luat permisul.Acum sunt linistita ca totul este bine,nu stiu luni ce stare de spirit are inainte de operatie. Sper sa fie bine...era linistit si increzator in medicul lui. Am ramas stupefiata de conditiile din spital...cu toate ca este un spital universitar,conditiile nu sunt tocmai bune. Tot felul de oameni cu suferintele lor,cu durerile lor,cu necazurile lor,cu dramele lor...dar ce m-a bucurat cel mai mult a fost devotamentul cadrelor sanitare incepand de la medici si pana la asistente,un devotament fata de omul in suferinta pe care eu personal nu prea l-am vazut de mult si slava domnului ca am umblat prin destule spitale. In astfel de situatii omul este intotdeauna singur in fata incercarilor vietii si atunci trebuie sa te bazezi pe tine,doar pe tine...sa inveti si sa intelegi ca trebuie sa treci de acest obstacol,sa ai incredere in tine si in omul care incerca sa te vindece.Daca reusesti sa intelegi si sa inveti asta,dupa aia totul devine mai usor...o stiu din propie experienta si in cazul meu a functionat.
Robert Nicolaescu...nu pot decat sa-ti doresc din suflet multa sanatate si sa intalnesti oameni devotati meseriei lor. Sunt putini...dar sunt!. Sa ai grija de tine ...si mult curaj.
Si eu va trebui sa ma internez. O singura asistenta era mai deosebita. Un singur WC pentru 30 de pacienti.
RăspundețiȘtergereMulta sanatate va doresc!
Robert Nicolaescu...nu pot decat sa-ti doresc din suflet multa sanatate si sa intalnesti oameni devotati meseriei lor. Sunt putini...dar sunt!. Sa ai grija de tine ...si mult curaj.
RăspundețiȘtergereAm adaugat blogul tau in blogroll. Sa ne citim cu placere!
RăspundețiȘtergereSanatate sotului tau! Capul sus, totul va trece!
O zi buna iti doresc si sanatate multa amandurora!
sper sa se faca bine sotul tau.
RăspundețiȘtergereasa sunt spitalele din Romania...