Sunt momente in viata cand simti ca-ti fuge pamantul de sub picioare incat te simti pierduta si demoralizata...fara speranta. Asa am simtit si eu zilele acestea...stiu ca de obicei trebuie sa ai rabdare ca lucrurile sa se aseze,dar cand intri in acea panica de disperare,este foarte greu sa mai ai rabdare. Ieri am plans mult...poate din prea multa durere si din prea multa dragoste. Sa nu credeti ca acum ma simt un om slab pentru ca am plans...ma simt pur si simplu ca un om normal care-i pasa de cel ce ia fost alaturi atatia ani de zile. Plang pentru ca sunt un Om...traiesc,simt si iubesc...da, au fost lacrimi amare si mari. Imi este foarte greu sa astept pana miercuri cand va fi operatia,nu credeam ca pentru mine va fi asa de greu sa mentin flacara sperantei vie...e foarte greu,dar sper sa merite! Trebuie sa-mi revin si stiu ca pot,oricat de pierduta m-am simtit in aceste zile,stiu ca nu mi-am pierdut optimismul. Da...eu sunt acea luptatoare ,chiar daca am ajuns si pe culmile disperarii...si mai stiu un lucru ca trebuie sa ma ridic si sa-mi continui drumul...acel drum drept care duce spre victorie.Am inteles ca niciodata nu poti sti cat de puternic esti daca nu esti pus in fata unor situatii care trebuie sa le depasesti,iar in aceste clipe nu ai decat o alternativa decat sa te lupti si sa invingi. Adevarul adevarat ne dovedeste ca unele lectii de viata sunt foarte puternice pentru a ne invata ceva...dar din pacate sunt la fel de dureroase in aceeasi masura...depinde de noi ceea ce invatam!
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
Disperarea oferă omului un surplus de putere. Totul este ca omul să nu ia decizii la disperare, în astfel de momente instinctul de conservare trebuie lăsat să lucreze de capul lui, că ştie el mai bine ce avem nevoie.
RăspundețiȘtergereBibliotecaru...multumesc mult ptr vorbele intelepte...viata e facuta pentru a fi traita cu bune si rele ,dar cateodata parca e prea de tot.As putea trece peste toate momentele grele,dar cand este vorba de sanatatea celor dragi parca nu mai sunt atat de puternica. Multumesc frumos ptr vizita.
RăspundețiȘtergereînţeleg prin ce treci,dar eu sunt convinsă că totul se va sfârşi cu bine..este greu mai ales ptr.soţul tău despre care spui că nu a avut nici o altă încercare de acest fel..dar va fi bine,ai să vezi..toţi trecem prin aşa ceva la un moment dat..trebuie să luăm viaţa aşa cum e..cu greutăţi,cu lacrimi ptr.ca apoi să avem ptr.ce să ne bucurăm..am citit la postarea anterioară că deşi ai unde să stai ptr.a fi aproape de el,a refuzat şi tu te-ai întors acasă...eu zic să fii alături de el,cât poţi..o să vezi că va avea mai mult curaj..multă multă sănătate,putere şi succes în ziua operaţiei..
RăspundețiȘtergerezile senine şi pace în suflet să aveţi şi nădejde în Dumnezeu..El este cel care ne veghează în momentele grele ale vieţii.
te îmbrăţişez cu sufletul!
Si eu ieri am plans foarte mult si sincer nu stiu ce ma opreste dar as plange si in clipa asta. Totusi ma gandesc ca tot ce primesc in momentul de fata e un plan a lui Dumnezeu.Un plan care ar putea sa fie unul bun, deci cred ca asta ma mai opreste din plans acum .:(
RăspundețiȘtergereRyanna...multumesc ptr incurajare,acum gandind mai profund si eu cred in sufletul meu ca va fi mai bine,este normal sa am momente de slabiciune in aceste clipe...dar ma remontez repede. Vezi tu,este altceva cand se intampla ceva cu cei dragi...daca as fi eu in locul lui,stiu ca sunt mai altfel,eu privesc altfel lucrurile. Chiar daca sunt complicate intotdeauna gasesc o cale spre iesire.Mai in gluma ,mai in serios el si mama mea ma alinta ca eu sunt curajosul si motorul lor.Multumesc inca o data si te imbratisez cu tot dragul.
RăspundețiȘtergereDenisa...copil frumos,tu nu trebuie sa plangi...tu ai un drum lung si frumos in viata. Trebuie doar sa vezi acea parte frumoasa a vietii si sa nu uiti niciodata caci Dumnezeu intotdeauna cu oamenii buni are un plan frumos. Capul sus si alunga toate tristetile din calea ta.Bucura-te,zambeste,traieste...caci viata este frumoasa!
RăspundețiȘtergere