El va fi langa mine...

Zilele acestea am fost absenta pe blog pentru ca am fost ocupata cu renovarea casei. A fost cam greu avand in vedere ca am suferit o operatie destul de grea si totul trebuia sa treaca prin mana mea. Acum totul a trecut si sunt mandra ca am reusit sa  iasa exact asa cum am dorit eu. Chiar si ai mei m-au laudat spunand ca eu sunt motorul casei si fara mine stateau mult si bine!. Stiu ca sunt o persoana puternica care am trecut prin multe...bune si rele...si care intotdeauna mi-a placut sa fac o treaba ca la carte. Acum ca am explicat absenta mea pe blog  am sa va relatez o intamplare:chiar azi m-am intalnit intr-un market cu o persoana care mi-a facut candva rau...de obicei cand ne intalneam fata in fata ,ma evita intotdeauna, dar contrar obiceiului astazi  m-a oprit spasita cerandu-si iertare si implorandu-ma sa o ajut intr-o problema care chiar tinea de mine. Am privit-o in ochi si sigur i-am spus ca o ajut pentru ca stiu ce inseamna  sa fi la un necaz.  Eu personal  si asta o spun in general ,am refuzat atunci cand am avut nevoie de ajutorul cuiva pentru ca stiam ca oricum nu o sa ma ajute...asa ca am preferat sa ajut eu pe altii. Chiar daca am fost intr-o situatie extrema, mi-am invins teama si nesiguranta si am cautat sa ma descurc singura...m-am rugat la Dumnezeu si m-am descurcat asa cum mi-a dictat constiinta. As fi ipocrita sa spun ca nu sunt norocoasa,ca viata  ma iubeste avand in vedere ca am scapat de cancer, dar Dumnezeu m-a ajutat intotdeauna cand l-am chemat...el mi-a auzit chemarea de fiecare data si niciodata nu mi-a dat de inteles ca este pentru ultima oara. Sunt constienta ca atunci cand ii voi cere ajutorul ...el va fi langa mine.       Inchei cu Trebuie sa Traiesc. gabriella.