"Cat de tarziu ne invata viata sa pretuim
sentimentele la adevarata lor valoare. Cat de tarziu ne desteptam si
realizam ca am avut tot dar am continuat sa vanam iluzii. Cat de tarziu
constientizam greselile si cat de repede comitem
altele. Totul in lumea asta e trecator. Chiar si timpul. Daca stam
linistiti privind lucrurile care trebuiau facute sperand ca si maine o
sa fie o zi, ne inselam din nou. Ziua de maine e un mister pentru toata
lumea. Ea poate veni sau nu poate veni. De aceea este bine sa nu ai
regrete seara cand asterni capul pe perna si inchizi ochii si nici sa nu
te trezesti dimineata cu remuscari pentru un lucru pe care puteai sa-l
faci mai bine. Da tot ce poti, atat cat poti. Invata cat poti de multe
de la fiecare incercare care te doboara, fura cat poti de multe de la
viata, de la persoane care au trecut prin aceleasi momente, prin
aceleasi greutati, impartaseste din experienta ta si altora, daruieste
din maturitatea gandirii, din succesele tale, din ce ai tu si
celorlalti. Cat de tarziu luam aminte la ce trebuia sa facem si nu am
facut. Poate prea tarziu."-sursa:anasstassya.wordpress.com/ Inchei cu Trebuie sa Traiesc. gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu