Să dai mai ales la timp, fiecare lucru la vremea lui.
Să dai râsul, să dai lacrimile…
să-ţi trăieşti aventurile,
să-ţi trăieşti durerea…
să înhaţi raza de bucurie care fuge,
să-ţi arăţi dinţii frumoşi în râsul pe care nişte ochi umezi ţi-l cerşesc, şi apoi să plângi nebuneşte, din toată inima, sătul de bucurie!
Să plângi un timp… şi apoi să râzi!” -Panait Istrati-
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu