Astazi am rasfoit un album de fotografii vechi...m-am intors un pic in
trecut si mi-am adus aminte cu zambetul pe buze de primele clipe cand am
fost invatata sa iubesc muzica si mai ales...pianul...bunul meu prieten
care m-a insotit toata viata...el pianul m-a invatat sa visez cu ochii
inchisi indemnandu-ma sa simt muzica,asta se intamnpla cand aveam sapte ani. Totul a fost minunat,asa ca va indemn si pe voi sa inchideti ochii...visati...dar
cu sufletul deschis...pentru ca vine o vreme cand iti dai seama ca
fiecare bucurie tine pret de o clipa...ca tot ce dai este gratis,iar ce
primesti are un pret.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
De ar dura bucuriile mai mult...
RăspundețiȘtergere