Astazi am mers la un magazin anume , unde imi fac eu cumparaturile,de obicei trec cam la doua zile...de fiecare data, vad o batranica curat imbracata si cu o plasuta in mana asezata la intrare. Nu cerseste...nu intinde mana...nu face nici un gest. Cand ies din magazin,mereu ii cumpar ceva si-i dau un pachetel pregatit special pentru ea ,plus o bacnota de 5 sau 10 roni in functie de cumparaturile facute.Oare la cate vise renuntase biata batranica...oare de cand renuntase sa-si mai doreasca ceva cu ardoare! Prin fata batranicii trec oameni de tot felul care par ocupati, pierduti in
ganduri si rutina...absenti la prezenta femeiii.Astazi batranica ma astepta zambitoare cu un buchetel de flori in mana,spunandu-mi ca-i parea rau daca nu veneam.Mi-a intins florile si mi-a luat mana in mainile ei ridate si muncite, incat m-a rugat sa le primesc. Atat mi-a spus cu ochii plini de lacrimi...Multumesc!Sincer va spun , acest moment nu o sa-l uit toata viata...cred ca ar trebui pretuiti mai mult acesti oameni... sunt oameni simpli dar cu suflete curate.Este greu sa vezi cum in fiecare zi un astfel de om asteapta iubire,o vorba buna,un zambet curat si senin...o vorba calda...un ajutor,sau de ce nu....o imbratisare.Dar din pacare uitam sa facem acest lucru atat de simplu.Ar trebui in astfel de momente sa ne punem intrebarea...oare cand a mancat ultima oara...cat a fost nevoie sa astepte ca cineva sa-i ofere un banut?Sunt sigura ca in fiecare zi trecem peste un astfel de om infometat si necajit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu