Se spune ca in viata avem timp de toate...dar ironia vietii o simti cand
realizezi ca viata trece pe langa tine si adevaratele lucruri care
iti bucura sufletul,au trecut pe langa tine...pentru ca suntem prea
ocupati. Viata m-a invatat sa nu fac nimic pe fuga si atunci cand fac
ceva,sa fac doar acel lucru,sa pun suflet in ceea ce fac atunci.
Cand eram mica cineva mi-a spus "nu alerga dupa bani,ca mai tarziu
sa-i cheltui la doctor." Si mare dreptate a avut. Timpul nu l-am masurat
niciodata in zile,ore sau minute deoarece el parca sa comprimat ca
niciodata...azi e luni...maine e vineri...apoi un respiro...dupa care o
luam de la capat,ci in momente,in clipe in care sa oprim acest timp,
in loc pentru a savura minunea de a trai.Chiar daca si in
graba...pentru ca viata este prea frumoasa ca sa nu o traim.
Stiu ca sunt o visatoare dar eu mi-am propus sa ma privesc in oglinda si
sa fiu eu...fericita,zambitoare fara situatii stresante. Primul pas
deja l-am facut m-am oprit in fata unei florarii si mi-am cumparat un
buchet de trandafiri galbeni...si parca o invidiam pe vanzatoare ca se
bucura zilnic de aceste minunate flori. Da...asa sunt eu o visatoare si
am hotarit ca este timpul sa-mi acord putina atentie si mie...mi-am dat
seama ca imi lipseste ceva drag...am decis ca am nevoie de mine.
Uneori,chiar daca avem intelegere si compasiune,fata de durerile
altora,ne sfiim sa le aratam.Sufletul omului este locul,unde
indiscretia,poate rani mai rau,decat o tacere respectuoasa...si mai
cred,ca ceea ce este in sufletul fiecaruia,este intre el si bunul
Dumnezeu.
Cred ca timpul nu iarta pe nimeni...la un
moment dat singurul lucru care iti mai ramane sunt amintirile,care
sunt numai ale tale asezate cu grija in cufarul tau de amintiri. Il
deschizi ori de cate ori simti nevoia sa traiesti momomente din
trecut,le rasfoiesti ca pe o carte,le asezi inapoi la locul lor si
inchizi cufarul cu amintiri...apoi vine o alta zi si o iei de la capat.
Este parca prea trist ca anii trec...parca prea repede si
nu ne vor ramane decat amintirile, asa ca, haideti sa faurim amintiri
de neuitat, ca, atunci cand vom deschide cufarul amintirilor, sa privim
cu bucurie si sa zambim. Trebuie sa stim ca timpul nu iarta pe nimeni
si nu se opreste in loc pentru durerea ta sau a mea...el nu sta in loc
si nu iti da voie sa te opresti pentru a te odihni putin...nu,el trebuie
sa mearga inainte.
"Aveți curajul să nu mai mimați fericirea și
trăiți-o cu adevărat, făcând din fiecare zi o poveste trăită frumos.
Găsiți-vă în primul rând valoare în ochii voștri și nu vă mai lăsați
târâți într-o mocirlă de cuvinte și povești pe care mai apoi să nu le
mai puteți curăța de pe țesătura sufletului. Învățați că meritați mai
mult de la viață și de la cel căruia i-ați dat în grijă jumătate de
inimă și înțelegeți că în iubirea adevărată nu e rost de trădări, că
lacrimile voastre amare nu sunt monede
de schimb pentru fericire. În disperarea de a avea lângă voi oameni care
nu vă merită veți ajunge să pierdeți, în ciuda tuturor monedelor de
schimb, fie că au fost lacrimi, disperări, amenințări și ajunge să se
facă negru în suflet și în jur și atunci va fi prea târziu pentru
fericire. După ce sufletul v-a fost măcinat de atâtea tristeți și
trădări ajungeți să învățați că nu există fericire plătită prea scump,
cu buzunare de lacrimi, ci doar povești trăite frumos, suflet lângă
suflet sau… nimic."-Emilia Constantin.-
"Adu-ți aminte , omule , că nimic din ceea ce ai nu este al tău ... În
final , nu rămâi decât cu amintirile , cu iubirea , cu zâmbetele , cu
momentele frumoase și cu faptele bune . Ia aminte la toate și strânge
comori în suflet și nu în mâini ... "
"Îmi plac oamenii frumoşi, şi-am învăţat să-i accept şi pe cei mai puţin
frumoşi. Pentru că în fiecare dintre noi există un astfel de om frumos.
Din păcate însă, nu toţi îl lăsăm să se vadă sau să ne vadă."
''Dragostea inseamna doua maini care se cauta reciproc, inseamna oameni
care se inteleg doar din priviri, inseamna, dincolo de toate, respect
reciproc.
Inseamna un tel comun si placerea de a fi in preajma celuilalt, inseamna sa nu provoci, niciodata, suferinta celuilalt.
In dragoste, nu trebuie sa fii nevoit sa ceri, ar trebui numai sa oferi si sa ti se ofere, ca o daruire fireasca.
Dragostea inseamna sa imparti si sa impartasesti totul : ganduri, responsabilitati, imbratisari, saruturi, planuri. Dragostea nu inseamna numai zambete si fericire, inseamna ca, in momentele dificile, cei doi sa ramana doi.
Si pentru ca imprevizibilul apare in vietile tuturor, sa aiba curajul
de a-l recunoaste si de si-l asuma, renuntand la previzibil.'' -sursa- Ilioiu Florian.
"Nu avem exerciţiul recunoştinţei. Faţă de cei cărora le datorăm ceva ne
simţim mai degrabă stânjeniţi, decât în stare să le arătăm gratitudinea
noastră. „Mulţumesc” e, foarte adesea, un cuvânt greu de spus.
Am constatat foarte des în ultima vreme că oameni care ţi-au cerut
ajutorul îl primesc cu drag şi îţi sunt recunoscători, dar ajung,
inevitabil, să considere că li se cuvine ceea ce le oferi, dacă insişti
în ofranda sau susţinerea ta. Iar atunci când nu mai eşti dispus să le
oferi ceea ce, cu generozitate, le-ai dat pentru o bucată de vreme,
ajung să te urască întocmai ca atunci când le-ai fi făcut un rău, nu ca
atunci când încetezi a le mai face un bine.
Dacă, o vreme, dai bani cuiva, şi într-o zi nu-i mai dai, el se va
simţi tâlhărit, nu recunoscător. Dacă angajezi pe cineva care avea mare
nevoie de o slujba şi te roagă să-l iei cu orice preţ, dar, la un moment
dat, nu mai ai nevoie de serviciile lui, te va dispreţui ca pe un
angajator tiran şi nemilos. Dacă pentru un timp iei pe cineva la ţine
acasă, pentru că nu are unde să stea, când îi vei spune că nu-i mai poţi
acorda adăpost, el se va transforma în duşmanul tău, în niciun caz nu
va pleca având sufletul plin de recunoştinţă că l-ai găzduit cât ai
putut.
Încerc să-mi învăţ copiii să spună „mulţumesc” de fiecare dată când
este nevoie, şi mă străduiesc să-i fac să vadă în cei din jur partea
frumoasă, gesturile nobile. Să nu se supere atunci când un copil care
i-a lăsat să se joace cu jucăria lor le-o cere înapoi, şi să fie cu
adevărat recunoscători pentru ceea ce primesc de la cei din jur. Dar
ştiu cât este de greu. Câteodată mi-e greu mie însămi să fiu deschisă
către frumuseţea oamenilor care mă înconjoară. Şi, în plus, am fost de
prea multe ori rănită de nerecunoştinţa unor oameni cărora le-am
schimbat viaţa în bine ca să nu ştiu deja că nu-i uşor deloc să spui
„mulţumesc”." -sursa- http://alice.revistatango.ro/nu-i-usor-sa-spui-multumesc-7913-
Sunt doua luni de cand ai plecat la cer...azi ti-am simtit lipsa si nu am putut face nimic pentru a umple dorul asta de tine ,mama. Imi este tot mai mult dor de mainile tale calzi care ma incalzeau si ma mangaiau mereu...mi-e dor de vocea ta frumoasa care ma trezea in fiecare dimineata...mi-e dor si dorul asta doare al naibii de rau!.Mi-e dor de tine si sa stii ca este un gol imens in mine.As vrea sa fie totul la fel ca inainte,dar nu se poate . As vrea sa te trezesti din somnul tau...te rog sa faci acest lucru pentru mine,fica ta care are nevoie de tine si nu stie cum sa traiasca fara tine, fica
care te-a suparat de multe ori dar tot ea ti-a sters lacrimile si ti-a
adus zambetul pe buze.Este foarte dureros sa te stiu acolo,desi vin in fiecare zi sa-ti aprind o luminare...mi-e dor de vocea ta mama, mi-e tare dor de tine!
"Zi de zi avem in preajma noastraOameni! Importanti sau mai putini
importanti.Apropiati sau simpli necunoscuti.Totul merge bine doar pina
intr-o zi,actorii par obositi..iar spectatorii indiferenti de ce se
intimpla in jurul lor.Am gresit atunci cand am acordat incredere unde
merita acordata indiferenta,atunci cand am vorbit cand trebuia sa
tac,atunci cand mi-am irosit timpul pentru oameni care astazi ii egalez
cu zero.Lumea nu face decit sa se intereseze de viata ta,sufla in ciorba
altuia uitind sa se uite intr-a sa.Si ce bine ii pare celui care a
reusit sa afle ceva nou,sa scoata o birfa sau sa se creada in voga
datorita nivelului ridicat de prostie care-l domina.Si lasa-i sa se
inalte,eu ii voi privi cit sunt de mici.Astazi le multumesc dusmanilor
ca m-au ajutat sa ajung mai sus,mi-au acordat si-o scara,dar eu am
preferat sa urc pe umerii lor patati de propriile regrete.Am invatat sa
nu plec capul decit in fata parintilor,pentru`ca altcineva nici nu o
merita.Am invatat singura sa ma ridic si sa merg inainte.Acordindu-mi
caldura.Stiu sigur ca acolo unde-mi sade sufletul si inima,nu o sa bata
vintul,nu o sa ninga si nici macar nu o sa ploua.Acolo unde restul
lumii nici nu incearca sa bata la usa!" -sursa- http://ana-mardari.blogspot.ro/-
Traiesc pentru a-i face in ciuda vietii...iubesc bunatatea
oamenilor,culoarea si mirosul florilor,iubesc fiecare rasarit de
soare si apusul ce urmeaza. Iubesc viata pentru inperfectiunea
fericirii...pot spune
ca sunt eu om implinit chiar daca Dumnezeu m-a batut cu nuielusa,acum am devenit un fel
de ...adolescenta serioasa...varsta mai ales acum,nu m-a framantat
niciodata...pentru mine nu a fost si nu este o obsesie...eu ma consider
un om matur cu suflet de copil...iau in ras multe dintre problemele pe
care altii cred ca sunt grave.In viata mea exista doar prezentul si
viitorul...nu traiesc din amintiri...iar trecutul i-l consider ca pe un
vis frumos sau urit ...dupa caz. Am invatat sa ma iubesc pe
mine,pentru ca sunt un om bun.Am invatat sa ma izolez de oamenii
care nu-mi fac bine...sunt destul de optimista si chiar vreau sa traiesc
mult...pentru ca sunt sanatoasa...iar gandul rau duce la boala si eu nu
vreau sa mai aud de asa ceva.
Viata mereu ne face surprize...ne scoate in cale situatii pe care vrem
nu vrem,suntem nevoiti sa le rezolvam. Se pare ca inca nu am invatat
acea lectie ca viata nu ne da certitudini...orice situatie pe care o
intampinam are doua fete,una buna si una rea. Totul este sa ai incredere
in tine....in ceea ce poti sa faci...in ceea ce esti,pentru ca in
adancul sufletului trebuie sa ramai un om puternic.
"Daca oamenii ar intelege menirea lor pe pamant, niciodata nu si-ar rani
semenii, nu i-ar face sa sufere, ar fi mai buni, mai intelegatori unii
cu altii si si-ar pleca urechea mai des la suferintele lor...."
"Inima
omului este ca si pamantul: poti semana, poti planta, poti construi ce
vrei la suprafata, dar ea va continua sa aiba florile si fructele sale."-Victor Hugo- Ma intreb uneori,de ce exista
atatea persoane fara inima? Toti avem o inima, doar
ca unii dintre noi, suntem insensibili si rautaciosi... unii dintre noi
avem inima de piatra care de cele mai multe ori , este de neclintit. Da...intalnim prea des oameni fara inima care au o inima de ghiata si plina de cicatrici.Nu vreau sa judec pe nimeni,nici nu am acest drept,dar cred ca in toate cazurile fiecare este in felul lui un supravietuitor, un luptator singuratic, alaturi de o
armata necunoscuta.Dar asta este...fiecare cu viata lui,cat o fi de de buna si de durata...
"De ce întâlnim anumite persoane pe
drumul vieții sau de ce nu le întâlnim pe altele, de ce le întâlnim în
perioadele agitate ale vieții și nu în cele liniștite, de ce le întâlnim
prea devreme sau uneori prea târziu? Sunt multe întrebări la care încă
nu vom găsi un răspuns, dar nimic nu e întâmplător.
Uneori visăm alături de aceste persoane,
zâmbim, ne atașăm, iubim. Unele întâlniri se vor încheia frumos, iar
altele trist. Unele persoane vor sta lângă tine pentru totdeauna, iar
altele vor pleca din viața ta, vor pleca probabil cu bucăți din sufletul tau.
Vor pleca pentru a putea face loc altor persoane care să vină să îți
completeze golurile lăsate de cele care au plecat. Nu ne atingem
întâmplător sufletele. Există o voce interioară în fiecare dintre noi
care fără să ne dăm seama cheamă anumite suflete pe parcursul vieții. Și
astfel ne întâlnim…
Lăsăm sufletul să ne îndrume pașii, ne
apropiem, luptăm împreună ca mai apoi uneori să ajungem în final să
luptăm unul împotriva celuilalt. Cu timpul uităm să ne mai ascultăm
sufletul și în schimb ne ascultăm orgoliul. Ne trezim prea tarziu că am
uitat să ne zâmbim, am uitat să ne ținem de mână, am uitat de
sentimentele care ne legau, am uitat să ne iubim și am uitat de tot ce
am construit împreună. Uităm pur și simplu de suflet și de vocea
acestuia și de faptul că ne-am întâlnit dintr-un anumit motiv.
Chiar dacă vor fi persoane care vor
ramâne doar o perioadă în viața ta sau persoane pe care a fost nevoie să
le scoți pentru a nu îți face rău, uită de răzbunări sau vorbe fără
rost. Ai doar de câștigat dacă dupa experiențe neplăcute avute cu unii
oameni, poți să te uiți în urmă fără să ai resentimente și să lași
gândurile bune să iasă la suprafață, atât fața de tine, cât și față de
celelalte persoane. Mergi în cotinuare pe drumul tau, mergi
ascultându-ți în continuare sufletul și poti fi sigur că nimic rău nu se
poate întâmpla. Iubește în continuare, iubeste din ce în ce mai
mult, deoarece aceasta este singura slăbiciune a oamenilor puternici,
dorința de a da din ce în ce mai mult indiferent de consecințe.
Invață lecția și mergi mai departe. Nu lovi înapoi, deorece te va durea și pe tine. Refuză să te împotmolești și crede în continuare în oameni, în tot ce-i frumos, în iubire și în lucrurile care ne apropie.
Îți vei da seama că nu ai facut altceva decat să mai faci un pas spre
tine, ca ai mai urcat o treaptă spre locul unde îți dorești să ajungi.
Vei trăi și dezamăgiri și vei crede că totul în jurul tău și mai ales în
sufletul tău se destramă, dar va veni clipa când îți vei da seama că de
fapt în interior sufletul tău îți construia caracterul. La fiecare
vorbă urâtă la care ai răspuns cu bunătate, sufletul tău mai punea o
cărămidă. Și uite așa… ceva cu adevărat frumos se găsește acum în
interiorul tău.
Nu uita, nimic, dar absolut nimic nu e întâmplător… iar drumul spre iubire și fericire începe cu tine.
In general timpul vindeca ranile sufletesti....si cele din iubire si
cele produse de oameni apropiati,carora le-ai pus sufletul tau pe
tava.Nu cred ca ranile se vindeca complet,poate doar se
cicatrizeaza,unele mai frumos,altele mai urat,dar ceea ce stiu cu
certitudine este ca relatia de orice natura ar fi ,nu mai poate fi ca
inainte....relatia incepe de la cicatrice incolo.Asa se nasc
experientele triste dar utile de viata!
"De câte ori îți piere zâmbetul, de atâtea ori trebuie să înveți să zâmbești din nou.
De câte ori pierzi pe cineva, de atâtea ori trebuie umpli golul care rămâne.
De câte ori cineva îți trădează încrederea, de atâtea ori trebuie să înveți să crezi din nou.
De câte ori crezi că nu mai poți să continui, de atâtea ori trebuie să te lupți cu tine și să vezi că poți.
De câte ori te simți pierdut și fără speranță, de atâtea ori trebuie să o cauți iar și iar.
De câte ori crezi că iubirea nu există, de atâtea ori trebuie să pornești în căutarea ei. De câte ori va fi nevoie să o iei de la capăt, de atâtea ori o vei lua de la capăt." -sursa- http://momenteinviata.ro/de-cate-ori/-
O zi frumoasa incepe cu ganduri frumoase si optimiste...o zi fericita incepe cu un zambet si cu convingerea ca totul va fi bine.Gandeste-te la ceea ce te face fericita... si mai ales priveste-te in oglinda si fii fericita de ceea ce vezi.
Ai incredere in tine si arata tuturor ca esti puternica si nu te
intereseaza parerea altora.Asa ca zambeste si nu uita ca fericirea ta sta in mainile tale si ca este influentata numai de gandurile ce le ai.
Ani la rând mi-am căutat liniştea. Am căutat acea formă de iubire care
să mă mulţumească. Viaţa mea a fost un zbucium continuu. Niciodată nu am
încetat să iubesc. Mereu am iubit pe cineva. L-am închis într-un colţ
de suflet şi mi-am hrănit zilnic imaginaţia cum îşi hrăneşte copilul meu
pisica din jocul de pe tabletă: cu iluzii, iluzia că ar putea fi,
iluzia că aş putea să îi fiu. Doar că în viaţa asta nu ai nevoie doar să
iubeşti, ci să fii iubit în acelaşi timp. E o chestie care ţine de
existenţa a două persoane în acest joc numit dragoste. În rest, seamănă
cu o obsesie, obsesia pentru un om, pentru un vis. În căutarea liniştii
am purtat durerea ca pe o haină. Am mers tot înainte şi mi-am substituit
nevoia de dragoste cu setea de putere. Credeam, speram să îmi ajungă.
Dar nu a fost aşa. A trebuit să înving teama, temerile de trecut, de
prezent... Acum pot să văd viitorul. E ca un pianist care cântă, cântă
fără oprire, pentru că eu stau ghemuită într-un colţ. Nu plâng, nu râd,
nu gesticulez, doar ascult cântecul meu: În căutarea liniştii. Câtă
vreme voi auzi pianul, va fi ok. Apoi...
-sursa-Florina Cojocaru din vol. Scrisori către îngeri-
In viata noastra exista oameni care la un moment dat se retrag fara nici
o explicatie... te straduiesti sa intelegi,dar in final nu gasesti nici
un raspuns si atunci nu-ti ramane decat sa te consololezi ca viata iti
rezerva multe surprize.Ar trebui sa nu-i judecam ci sa-i intelegem,caci
atunci cand s-au hotarat sa faca acest pas,ei nu mai rezoneaza cu noi .In zadar cautam explicatii ce nu vor fi oferite vreodata,cautam mereu
ceva....acel ceva ce nu stim cu exactitate ce si cum va fi... dar simtim ca avem
nevoie de acel ceva si cautam mereu , chiar daca la final nu va
fi decat un alt zambet amar.Ei pleca din viata noastra pentru ca
au alte lectii de invatat ,astfel drumurile noastre se despart atunci cand nu mai avem
aceeasi directie.
Cred ca nu am stiut niciodata sa ma gandesc la mine...principala mea
grija au fost intotdeauna cei de langa mine. Pentru ei am fost in stare
sa-mi dau si sufletul. Nu am stiut niciodata care este momentul potrivit incat sa ma gandesc si la mine. Intotdeauna am actionat dupa
sentimente si dupa starea mea interioara...dupa felul in care am
simtit. Au fost clipe in care am simtit dezamagirea,rautatea si chiar
egoismul.Poate nu am mers in viata pe acel drum potrivit in care orice
grija dispare si chiar daca am mai mers pe o carare necunoscuta,mereu
am iesit la capatul drumului...sigur,in astfel de momente ai nevoie de
multa vointa si bineinteles incredere in propiile forte.Dar de fiecare
data ,am reusit. Astazi ,realizez ca nu-mi permit sa nu fiu eu cea care
am fost odinioara...sa nu am viata mea...si chiar ,nu-mi permit sa nu
traiesc. Vreau sa fiu o persoana puternica,sa gandesc pozitiv,sisa depasescproblemele indiferent cat de dificile imi par...si stiti de ce...pentru ca viata este frumoasa , indiferent de cata suferinta aduce si indiferent cate lacrimi ne provoaca.
Cand viata te tranteste la pamant,trebuie sa cauti propriile forte
pentru a te ridica in picioare si a merge mai departe.In viata dam peste
multe incercari...Important e sa stim si sa vrem sa trecem peste
ele.Noi suntem singurii care putem depasi fiecare incercare a vietii.
Dupa multi ani ... astazi m-am intilnit intr-un magazin unde imi
fac cumparaturile cu o prietena care nu o mai vazusem de mai mult de
zece ani...timpul isi pusese amprenta peste infatisarea ei ,incat eu am
trecut pe linga ea. Am simtit in acel moment ca cineva se uita insistent
la mine...si acea persoana era Cleo...era mai grasuta si asa cum am
mai spus timpul trecuse prea repede peste ea. Cleo era o
asistenta medicala draguta ,avea doi baieti iar cand eu am cunoscut-o
se despartise de sotul ei.Trebuie sa recunosc si chiar este un fel de
mandrie pentru mine ca sunt recunoscuta de fostii colegi de liceu sau
de cei din facultate...si-mi spun ca timpul a fost prietenul meu si eu
am ramas aceeasi ...poate ca am ramas la fel si asta constat si
eu...pentru ca eu am vazut viata altfel...eu am tinut intotdeauna la
infatisarea mea ,la felul cum arat,la modul cum ma imbrac...am tinut
cont de prieteni,cunostiinte... si i-am respectat. M-am bucurat enorm
ca dupa despartirea de sotul ei,Cleo si-a luat viata in propiile
maini,a facut faculatea de drept incat astazi are un cabinet de
avocat. Am inteles din viata asta...un lucru foarte important...ca
trebuie sa fi puternic...atit pentru tine cat si pentru cei pe care ii
iubesti...pentru ca viata niciodata nu pune intrebari...ea nu
raspunde..nu sta...nu asteapta...ea doar merge mai departe. Absolut
toate durerile,chiar si neinplinirile m-au facut mai puternica,am
trecut mai usor peste toate si chiar daca am pierdut ceva...nu am uitat
lectia de viata.