Cand viata te tranteste la pamant,trebuie sa cauti propriile forte
pentru a te ridica in picioare si a merge mai departe.In viata dam peste
multe incercari...Important e sa stim si sa vrem sa trecem peste
ele.Noi suntem singurii care putem depasi fiecare incercare a vietii.
Viata a fiecarui individ in parte,este in mainile lui.E adevarat ca n-as putea spune cat la suta,dar in mare parte este in mana lui.Conteaza enorm si putera dragostei celor din anturajul tau,familia,cei apropiati...
...Să știm poate fi și să ni se fi deschis inima către-o astfel de vedere a lucrurilor ca mai departe să nu mai pară tot de-a lungul drumului cu încercări, ceea ce-i trebuie sufletului, de fapt, să se vădească în altă parte decât acolo unde, trântindu-ne, viața ne-mpiedică să ajungem, sau să rămânem. Să vrem, atunci, ceea ce poate fi spus că depinde numai de noi, este să ne îndreptăm ochii înspre vederea aceasta, s-o căutăm chiar și într-o amintire, oricât de slabă, punând contra impresiei de slăbiciune și neputinței, nepermanente asemeni forțelor care ne-ndepărtează de ea, convingerea mult mai lăuntrică despre tăria-i, despre maidedoritul realității pe care-o descrie. Privind încolo, nu mai suntem cei trântiți, ori aceia care găsindu-și forțele se ridică și își continuă drumul, nu noi cei care ne străduim și avem de-așteptat și nici singuri. Suntem, cu tot ceea ce se potrivește din noi vederii, în acea privire și prin ea a fi ne devine despre ce vedem. Viața, ce decurge în exprimarea noastră de-acolo...
Viata a fiecarui individ in parte,este in mainile lui.E adevarat ca n-as putea spune cat la suta,dar in mare parte este in mana lui.Conteaza enorm si putera dragostei celor din anturajul tau,familia,cei apropiati...
RăspundețiȘtergere...Să știm poate fi și să ni se fi deschis inima către-o astfel de vedere a lucrurilor ca mai departe să nu mai pară tot de-a lungul drumului cu încercări, ceea ce-i trebuie sufletului, de fapt, să se vădească în altă parte decât acolo unde, trântindu-ne, viața ne-mpiedică să ajungem, sau să rămânem. Să vrem, atunci, ceea ce poate fi spus că depinde numai de noi, este să ne îndreptăm ochii înspre vederea aceasta, s-o căutăm chiar și într-o amintire, oricât de slabă, punând contra impresiei de slăbiciune și neputinței, nepermanente asemeni forțelor care ne-ndepărtează de ea, convingerea mult mai lăuntrică despre tăria-i, despre maidedoritul realității pe care-o descrie. Privind încolo, nu mai suntem cei trântiți, ori aceia care găsindu-și forțele se ridică și își continuă drumul, nu noi cei care ne străduim și avem
RăspundețiȘtergerede-așteptat și nici singuri. Suntem, cu tot ceea ce se potrivește din noi vederii, în acea privire și prin ea a fi ne devine despre ce vedem. Viața, ce decurge în exprimarea noastră de-acolo...