Au trecut sapte luni de cand mama,numai esti langa mine...

Scumpa mama,as da orice sa te aduc înapoi ...sa-mi iau adio de la tine si sa iti spun cat de mult te iubesc.Dar nu pot...Imi este asa dor de tine,incat simt ca ma sufoc.Te iubesc din tot sufletul meu si iti simt lipsa in fiecare zi care trece.Acest dor ma termina ,acest dor ma mistuie, iar gandul ca nu o sa te mai vad decat in poze, imi opreste orice incercare de a respira . Viata nu este  justa  deloc , e doar un lagar nenorocit unde suntem trimisi sa chinuim  si uneori nu inteleg de ce unii traiesc si altii  nu , e ceva dincolo de orice capacitate de a mea de a intelege . E cumplit de greu fara tine. Nu te voi uita atatea zile cat voi trai pe acest pamant. Esti in gandul si in sufletul meu in fiecare secunda....in fiecare clipa.Imi este tare dor de tine mama ...mereu vorbesc cu tine si iti multumesc de educatia care mi-ai dat-o,ai fost o mama cum multi copii ar vrea sa aiba ,si ma consolez cu gandul ca ma veghezi de acolo de unde esti.Te iubesc mult si vei ramine in inima mea vesnic.
Este  atat de greu mama ,mai ales acum cand mai sunt sase zile pana la Craciun, este prima sarbatoare fara tine...si cat imi e deja de dor...nu stiu cum sa inabus aceasta furie , durere si sentimentul ca nu am facut mai mult.Am incercat sa iti dau respiratia mea,dar inima ta nu a mai vrut sa bata,si strig la cer si stele,si nu imi mai raspunzi .Singurul dar care mi-l mai doresc de Crăciun, este sa te pot imbratisa pe tine macar o data mama, macar pentru cateva secunde si imi este de ajuns.Acum imi dau seama ca este foarte usor sa te iubesc,dar sa te uit imi este chiar imposibil.Nu pot sa fac nimic, dar pot sa iti scriu, si chiar daca tu nu poti citi acest post ,ma face sa ma simt mai bine, pentru ca de fiecare data cand iti scriu te simt langa mine.Drum lin,frumos cu multa  lumina catre cer,scumpa mama.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.