"Închipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut
putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult.
Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nici o picătură de energie
pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi
simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul
acela care acum pleacă fără noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea
trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de
toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să
aşteptăm alt tren..."-Octavian Paler in Viaţa pe un peron-
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu