Fericirea nu este o stare permanenta, insa iti poti face ziua un pic mai
frumoasa daca iti gasesti un moment pentru a te bucura de lucrurile
care intradevar conteaza.
Fa-ti timp pentru frumos!Fa-ti timp pentru tine!
Fa in asa fel incat la sfarsitul zilei sa poti simti ca ai facut
intradevar ceva! Zambeste! Daruieste! Bucura-te! Fa ce-ti place!
Tu esti cel mai important!
"Orice s-ar întâmpla, să nu uitaţi niciodată că fiinţele umane sunt
fraţii şi surorile voastre şi încercaţi să le ajutaţi şi să le arătaţi
iubirea voastră fără a aştepta nimic în schimb. Pentru că, în realitate,
sunteţi deja recompensaţi: această dilatare interioară, această căldură
ce vă copleşeşte atunci când iubiţi. Aceasta este o mare recompensă, nu
există o alta mai mare în viaţă. Inima voastră este atunci ca un râu,
ca un izvor de apă vie. Oamenii aşteaptă mereu să fie recompensaţi
pentru binele făcut. Dar acela care a înţeles secretul iubirii nu
aşteaptă, nici nu se gândeşte să primească ceva în schimb, fiindcă el
gustă deja o fericire ce depăşeşte imaginaţia. Cum nu îi lipseşte nimic,
el nu aşteaptă nimic; el se cufundă în bucurie, radiază, câştigând
astfel încrederea multor prieteni. Unde veţi găsi o mai mare recompensă
decât aceasta?"
Pornim în fiecare zi la drum cu așteptări, cu gânduri bune, cu speranțe,
dar câteodată mai pierdem din ele pe drum. Dar niciodată nu trebuie să
disperi și să vezi mereu partea goală a paharului, cum se spune, pentru
că așa nu vei putea umple niciodată paharul. E bine să ne obișnuim cu
ideea că viața e făcută și din bune și din rele și dacă vom depăși
relele, mai greu sau mai ușor, cele bune ne vor face să le uităm și să
ne bucurăm de viață.
"Am învăţat să-mi fac aripi din cuvinte, acolo unde fericirea îşi face
cuib. Suspinul unui izvor îmi aranjează ca pe nişte cărţi gândurile
despre lume. Încă mai trag de crengile înverzite ale tinereţii mele şi
le aduc tot mai mult în mijlocul sufletului ca să devină pădure
răcoroasă pentru zilele dogorite ale vieţii. Inima e doar una şi viaţa o
dă de-a dura. În noi mai mor anotimpuri. Astăzi, dărâm hambarele omului
celui care am fost demult și măresc inima și mintea pentru a face loc,
pentru tine, pentru el, pentru ea, pentru mine…"Hrisostom Filipescu-
"Daca am putea sa ne uitam fiecare in inima celuilalt si sa intelegem
provocarile unice pe care fiecare dintre noi a trebui sa le infrunte,
cred ca am putea sa ne tratam cu mai mult drag, cu mai multa iubire,
rabdare, toleranta si grija!"-Marvin J. Ashton-
"Într-o lume plină de ură, trebuie totuşi să îndrăznim să sperăm. Într-o
lume plină de furie, trebuie totuşi să îndrăznim să alinăm. Într-o lume
plină de disperare, trebuie totuşi să îndrăznim să visăm.
Într-o lume plină de neîncredere, trebuie totuşi să îndrăznim să credem."Michael Jackson-
Uneori am impresia ca zbor, ca toata lumea este numai a mea...uneori ma
aseman cu pasarile care, pentru a zbura au nevoie de aripi si incerc sa
zbor,dar in acel moment, tocmai atunci sunt lovita de ceva... sunt
lovita de incercarile''vietii''cu bune si rele...primesc lovituri,
cateodata fara sa ripostez, uneori pierd, uneori castig, uneori ma opresc
din''zbor''si privesc in urma...nu imi este rusine de nimic din ceea ce
am facut in viata mea.Uneori obosesc si imi spun...gata, ajunge...insa
ceva ma impinge de la spate...sa merg inainte.
Este
foarte greu sa stii ca te intorci acasa si nu te asteapta nimeni ,ca
intri in casa si casa e pustie...ai vrea sa o cuprinzi cu o imbratisare
si sa-i
povestesti ce ai mai facut toata ziua...dar nu mai este din
pacate.Trist...astazi se implinesc noua luni de cand mama mea a plecat
la ceruri.Mama scumpa,sper din tot sufletul ca esti acolo unde ar trebui
sa fii, printre ingeri… si ca nu
te-ai oprit din urcarea ta spre si in Lumină doar pentru ca noi cei
ramasi in urmă nu am reuşit sa intelegem pierderea ta.Se spune ca
lacrimile noastre te ard… Iarta-ma! Atat am putut! Nu am vrut sa te
opresc din drum.Stiu ca esti bine! Insa ideea ca nu am sa te mai vad
niciodată in viata asta…ma macina ingrozitor.
Sper de acolo de unde esti sa fii mandra de mine Sunt sigura ca ma veghezi, sa stii ca nu te-am uitat nici o
secundă si te port in suflet mereu mamica draga. Mi-e atat de dor de tine...
"Viata este o catea fara suflet ce adora sa te doboare la pamant doar
pentru a vedea cum te aduni si incerci sa te ridici ..Tot ce trebuie sa
faci este sa nu renunti. Indiferent cat este de greu intotdeauna vei
gasi in sufletul tau puterea sa te ridici din nou , sa iubesti din nou .
Chiar daca pare greu nu este imposibil. Sa nu uitati niciodata ca sufletul
este iubire ,si se hraneste cu iubire . Doar daruind iubire sufletul se
viindeca de lipsa ei .. Invatati sa iubiti totul in jur si iubirea se
va intoarce la voi .. Pentru ca sufletul este iubire .. Indiferent ca
viata incearca mereu sa demonstreze altceva ."-sursa Gabriela Mimi
Boroianu-
Intotdeauna eu iert pe cineva foarte repede,in schimb uit foarte greu.
Chiar daca am fost ranita de nenumarate ori,acestea dimpotriva m-au
intarit. Nu am urat pe nimeni si nu m-am razbunat in viata mea,dar asa
cum am spus uit foarte greu pe acele persoane care mi-au facut rau...si
au fost destule. Nu stiu de ce...poate din invidie sau din prostie.
Oricat ai vrea sa uiti,iti este imposibil!.Mereu vei simti acele
persoane care te-au ranit cadva si iti va tulbura gandurile. Si totusi
daca stau bine sa ma gandesc timpul le vindeca pe toate...sigur nu in
totalitate pentru ca in sufletul tau raman acele amintiri mai putin
placute..Dar cu toate acestea nu as schimba cu nimic trecutul...nu as
schimba nimic in viata mea pentru ca datorita acestor intamplari sunt
astazi un om care priveste altfel viata.
Cred ca nu exista om pe lumea asta care sa nu greseasca...toti avem
momente cand nu suntem corecti si suficient de sinceri. Multi dintre noi
ne stim limitele noastre pentru a nu lovi pe altcineva. As vrea sa
cred ca stim pana unde putem merge cu incorectitudinea incat sa nu
lovin pe nimeni... dar totul depinde de caracterul nostru. Vreau sa cred
ca multi dintre noi suntem oameni
frumosi cu caractere deosebite in care demnitatea si omenia nu lipsesc.
La urma urmei toti avem pacatele noastre,poate si frustari incat avem
tendinta sa privim lumea prin prisma experientelor noastre...de aceea
oameni buni cat nici noi nu suntem corecti,nu avem dreptul sa judecam pe
cineva...pentru ca in final oamenii pot trai fara a face greseli,dar
numai daca ar trai singuri. Eu raman mereu vesnica optimista si sper ca
intr-o zi...noi oamenii ne vom trezi.
Dacă oamenii s-ar îmbrățișa mai des, cred că nu ar mai fi atât de răi.
Ar lăsa deoparte toate sentimentele meschine și s-ar topi în acea
îmbrățișare dădătoare de viață.Macar acum sa realizam diferenta si sa ne schimbam atitudinea fata de
cei care cu adevarat sunt valorosi pentru noi... poate nu e inca tarziu.
Cred ca nimic nu este intamplator pe lumea asta si mai cred ca atunci
cand ne-am nascut,am venit pe lume cu un program deja predestinat,deja
setat...pentru ca greseala face parte din peisajul vietii incat toti
pasii nostri in lumea aceasta vie ,fac parte din legenda noastra
personala si mai devreme sau mai tarziu,acesti pasi gresiti iti
corecteaza viata...iar in final,ajungem unde trebuie sa ajungem.Stiu ca
invatam zilnic cate ceva si daca candva am facut acele greseli si poate
ne-am lovit cu capul de toti peretii,ajungem in final poate sa atingem
acea perfectiune in viata fiind capabili sa le ocolim sau sa le depasim
cu capul.Se spune ca omul cat traieste,invata tot timpul...si in primul rand invata din greseli.
„Viaţa este un joc dur şi halucinant, viaţa
înseamnă salturi cu paraşuta, înseamnă risc, înseamnă să cazi şi să te
ridici, înseamnă alpinism, înseamnă voinţa de a ajunge în punctul tău
cel mai înalt şi a te simţi nemulţumit şi neliniştit când nu reuşeşti să
o faci.”-Paulo Coelho-
De multe ori simti ca sufletul iti plange si cand
plangi in suflet nimeni nu stie,pentru ca nimeni nu te vede...nimeni nu te asculta...si nimeni nu te crede.
Tot ce s-a strans in sufletul tau pare sa te apese exact ca o rana
deschisa...si totusi tu continui sa zambesti oamenilor, sa traiesti
viata de zi cu zi, si sa-ti ascunzi gandurile care te macina inauntrul
tau.Parca nici tu nu mai stii daca azi esti bine sau poate crezi ca este
normal sa-ti duci aceasta povara sufleteasca.Am inteles pana la urma rostul greutatilor,sigur,abia dupa ce a aparut
din nou soarele,si am inteles ca tot raul este spre bine si ca toate vin la momentul potrivit,nici mai
repede,nici mai tarziu.
Sufletul nostru este ca un ochi,o alta privire
spre lumea care ne inconjoara...buna sau rea...indiferent,.si cel mai
frumos este ca sufletul nu moare.Iti poti pacali mintea,insa nu si
sufletul. Daca vrei sa zambesti,nu este suficient sa tii doar ochii
deschisi,mai trebuie sa deschizi si fereastra sufletului.In viata mai devreme sau mai tirziu primim ce
sufletul nostru a oferit
Viața e mult mai frumoasă atunci când te oprești pentru o clipă și
privești la ea cu ochii sufletului. Descoperi frumosul, extraordinarul,
miracolul , chiar viața în sine.Sunt
lucruri pe care trebuie sa le acceptam, chiar daca nu le intelegem.
Sunt oameni care pleaca, desi ne-am dori să ii tinem mereu langa noi...
sunt sanse ce ni se ofera o singura data, si daca profitam de ele, ne
pot schimba intreaga viata. Sunt zile cand
vrem sa uitam, dar tot ce reusim este sa ne amintim si mai mult, pentru
ca unele lucruri nu pot fi controlate. Si tot ce putem face este sa
credem ca, orice s-ar intampla azi, maine va fi mai bine.
Strada care duce la viata nu este dreapta! Exista o curba numita
"Slabiciune", o alta numita "Tristete" si cauciucuri sparte numite
"Deziluzii". Dar cu un motor numit "Vointa", o asigurare numita
"Credinta" si un sofer numit "Prieten" poti ajunge intr-un loc numit
"Paradis" !!!.....iubeste viata pentru ca este singurul cadou ce nu-l
vei primi de doua ori... -sursa- Parfum de Femeie-
Riscam de multe ori sa judecam pe nedrept oamenii sau experientele atunci cand privim doar aparentele. Sufletul omului si rostul unei experiente il descoperim dincolo de aparente.
Privind doar aparentele, nu putem vedea decat o mica parte din ceea ce se petrece cu adevarat. Si aceasta parte poate fi nu doar incompleta, dar chiar si falsa, in functiile de proiectiile pe care noi le atasam asupra a ceea ce privim.
Cand insa, vom fi dispusi sa privim mai cu atentie, dincolo de ceea ce pare a fi, putem descoperi un cu totul alt univers decat cel pe care il proiectasem noi. Conexiunile sincere si adevarate, sunt cele care au loc de la suflet la suflet. Sunt cele care ofera spatiul si increderea ca aparentele sa cada, inimile sa se deschida, iar sufletele sa se regaseasca in adevar si in iubire.
Tindem sa judecam ceea ce nu cunoastem, insa, din momentul in care ne dam voie sa cunoastem, putem avea surpriza sa descoperim cat de mult ne-am inselat asupra oamenilor sau asupra unei experiente.
Aparentele inseala, tocmai de aceea este indicat sa mergem dincolo de ele. Sa privim cu inima, pentru a putea vedea esenta. Sa lasam deoparte tot ceea ce pare a fi gresit, pentru a ne oferi noua insine cadoul descoperirii a ceva mai profund decat ceea ce pare a fi.
Cel mai frumos cadou pe care il putem oferi unui om este acela de a-l vedea ca fiind Cine Este El cu Adevarat, poate chiar si atunci cand el a uitat acest lucru. In acest fel vom invata sa ne deschidem inimile si sa mergem dincolo de proiectii si de judecati. Cand vom descoperi inauntrul nostru capacitatea de a privi mai profund, de a-i atinge sufletul celui de langa noi . Acest lucru ne va aduce mai aproape unii de altii, ne va invata empatia, acceptarea si iubirea pura si sincera, unul pentru altul.
Ne putem da seama ce are celalalt nevoie in momentele lui dificile, privind inauntrul nostru si descoperind ce avem noi nevoie in momentele noastre dificile.
Rumi spunea:descopera-te pe tine insuti si atunci ma vei descoperi si pe mine. Dincolo de aparente ne putem regasi unii in altii.
Dincolo de aparente putem intelege ceea ce pare de neinteles atunci
cand judecam doar prin prisma a ceea ce se vede in afara. Dincolo de
aparente putem descoperi sufletul omului.
Tu, omule, iartă-mă…
Iartă-mă dacă te-am rănit vreodată.
Iartă-mă dacă am spus vreodată ceva ce ţi-a atins sufletul şi l-a făcut să lăcrimeze.
Iartă-mă dacă te-am lăsat vreodată singur când ai avut nevoie de mine
şi eu nu am fost în stare să îţi observ tristeţea din suflet.
Iartă-mă dacă am aruncat cu vorbe aiurea, fără să le gândesc şi fără să
ţin cont că te-ar putea răni. Şi iartă-mă dacă am făcut asta repetat. Iartă-mă dacă ţi-am reproşat ceva prea des şi nu am spus o dată şi bine. Iartă-mă dacă te-am cicălit cu copilării şi dacă te-am plictisit cu prostiile mele.
Iartă-mă dacă te-am făcut să oftezi, iartă-mă dacă te-am făcut să speri
în zadar, iartă-mă dacă ţi-am promis şi nu am dus la capăt promisiunea. Iartă-mă dacă ţi-am provocat insomnii din cauza lucrurilor pe care le-am făcut sau spus.
Iartă-mă dacă nu ţi-am spus de fiecare dată ce am... Dar să ştii că eu
vorbesc mai mult cu o coală de hârtie decât cu oamenii. Aşa sunt... Nu
sunt indiferentă, nu eşti tu de vină, la mine e problema. Iartă-mă
dacă ţi-am părut rece vreodată... Tot eu sunt vinovată. De multe ori îmi
închid gândurile în mine şi mai bine le scriu decât să le spun.
Iartă-mă dacă ţi-am dat vreodată senzaţia că te-am uitat. Nu te-am
uitat, eu nu uit oamenii dragi, indiferent că trec ani de când nu am mai
vorbit cu ei. Îi port cu mine în suflet. Şi mă bucur ca un copil de
revederea cu ei. Iartă-mă dacă nu mă arăt de fiecare dată la fel de caldă, iubitoare şi blândă... Dar sper că tu ştii că sunt. Sper...
Poate că nu arăt fiecare bucurie, poate că nu mărturisesc fiecare
durere, poate că nu sunt de fiecare dată acolo, poate că nu mă port
mereu exemplar, poate că nu spun întotdeauna ce trebuie, poate că nu mă
arăt mereu aşa cum sunt, poate că rănesc, poate că mint, poate că
greşesc... Dar sufletul... sufletul nu mi se va schimba niciodată.
Dacă-l cunoşti pe el, cunoşti tot şi înţelegi tot. -sursa- Pasaje din viaţă-Georgiana R. - Iartă-mă!-
Ai toate resursele necesare. Eşti liber. Să alegi, să poţi, să vrei.
Ceea ce numeşti acum „limite” sunt alegerile pe care le-ai făcut în
trecut. Ceea ce numeşti „potenţial” sunt alegeri pe care le poţi face
acum. Depinde ce vrei mai mult. Căi există întotdeauna. Şi scuze.
Depinde cât de mult îţi doreşti ceea ce vrei.
Dacă nu e ceva pentru care merită să produci o transformare în viaţa ta, nu o face.
Dacă ceea ce îţi doreşti nu reprezintă în sine un ideal vital pentru
tine, nu merită efortul. Dar dacă este, îţi eşti dator să încerci. Fă-o
pentru tine. Nu ca să-ţi faci mândri părinţii, nu ca să ţii piept celor
care ţi-au spus că nu vei putea, nu pentru imaginea ta în ochii
celorlalţi. Fă-o pentru că ai ajuns la concluzia că nu vrei să mergi
înainte fără. Fă-o pentru că îţi doreşti mai mult de la viaţă. Şi poţi
mai mult. Dacă ai gustat ceva diferit şi te îmbracă aşa cum simţi nevoia, nu vei mai fi la fel.Vei şti că se poate mai mult. Şi este natural să evoluăm. Statul pe loc stinge lumina din oameni puţin câte puţin.
Se poate să vrei iar şi iar exact ceea ce ai. Şi este frumos. Asta
înseamnă că ceea ce ai devine tot mai bun. Iar tu îl apreciezi tot mai
mult. Este natural să rămâi când poţi construi. Când trăieşti în acord
cu valorile tale personale. Ce este autentic nu se demodează niciodată.
Important este să fii sincer cu tine însuţi. Să priveşti adevărul în
faţă şi să cauţi soluţii. Să iei decizii noi dacă cele vechi nu te mai
reprezintă. Eşti puternic şi ai toate resursele necesare.
Căi există întotdeauna. Şi pentru tine, şi pentru ceilalţi. La fel,
există şi scuze. Şi pentru tine, şi pentru ceilalţi. Depinde cât de mult
curaj ai să fii fericit. Şi cât multă încredere ai că tot ce se
întâmplă în viaţa ta este pentru binele tău mai înalt şi te ajută să
creşti.
Cu foarte puţine excepţii (incapacităţi fizice sau alte cazuri
extreme) nu pot nu există. Şi ar fi foarte sănătos de acceptat şi de
recunoscut asta. Înseamnă să-ţi asumi responsabilitatea înainte să o
cedezi altei persoane sau altei circumstanţe de viaţă. Există alegeri pe
care le facem. Obiceiuri. Rutine. Frici. Ataşament. Dar nu există „nu
pot”. Iar obiceiurile sunt bune atât timp cât te ajută să te dezvolţi
mai mult. În ziua când înţelegi că tu eşti responsabil pentru împlinirea şi dezvoltarea ta ca om, te eliberezi. Şi începi să trăieşti în acord cu cele mai importante valori personale. Să fii la locul potrivit. Cu oamenii potriviţi.
Poţi fi fericit. Dacă vrei. -sursa- http://www.atractiasuccesului.ro/gandire-pozitiva/poti-daca-vrei/
Această
viaţă este a ta. Profită de puterea de a alege ce vrei să faci, şi fă
bine acest lucru. Profită de puterea de a iubi ceea ce vrei în viaţă şi
iubeşte cinstit. Profită de puterea de a te plimba în pădure şi de a fi
parte din natură. Profită de puterea de a- ţi controla propria viaţă.
Nimeni altcineva nu poate să facă asta pentru tine. Profită de puterea
de a a- ţi face viaţa fericită. *Susan Polis Schutz -
"Fiecare
zi pare prea scurta pentru toate gandurile pe care le gandesc, pentru
toate plimbarile pe care vreau sa le fac, pentru toate cartile pe care
vreau sa le citesc si pentru toti prietenii pe care vreau sa ii vad."-John Burroughs- In
fiecare dimineata, in momentul in care ne trezim, avem sansa sa alegem
sa privim Viata ca pe un Miracol sau sa ne cufundam in nemultumire,
frustrare, durere. Nu te da batut...fiecare dificultate de care te lovesti in viata, este o oportunitate deghizata.Ceea
ce ma determina sa cred cu tarie ca viata trebuie traita real,
palpabil dar, mai ales, distinctia trebuie facuta intre ce mi-as dori...si
ceea ce am efectiv, sau cum imi place mie sa spun ancorarea in
realitate face trezirea mai putin dureroasa. Cred cu tarie ca viata are
loc aici pe pamant...si nu in gand...eu
cred insa ca prin fiecare gand, vorba şi comportament constient sau nu,
alegem. Prin ceea ce credem, prin gandurile proprii, alegem cum sa
traim... alegem ce sa traim.
Am momente cand am impresia ca ma gasesc la o rascruce de drumuri si nu
stiu ce sa fac!. Imi dau seama ca deciziile pe care trebuie sa le iau in
acele momente imi definesc restul vietii. Cred ca doar atunci cand
viata te pune la incercare realizezi cine esti cu adevarat. Cine oare pe
lumea asta nu ar vrea sa aibe in viata un drum drept si fara probleme?.
Adevarul este ca am ajuns sa-mi pese de tot ce exista in jurul
meu...chiar daca imi impun sa nu ma afecteze acest lucru...chiar imi
pasa. Nu pot sa fiu un simplu spectator,ma ingrijorez,ma framant si
obosesc sa caut o iesire tot timpul. As vrea sa fiu altfel,as vrea sa
fac parte din acea categorie de oameni pe care problemele zilnice si
grijile sa traca pe langa mine. Dar din pacate nu sunt...mereu am spus
ca insasi viata este o lupta... sau cel putin asa o privesc eu.