Iartă-mă dacă te-am rănit vreodată.
Iartă-mă dacă am spus vreodată ceva ce ţi-a atins sufletul şi l-a făcut să lăcrimeze.
Iartă-mă dacă te-am lăsat vreodată singur când ai avut nevoie de mine şi eu nu am fost în stare să îţi observ tristeţea din suflet.
Iartă-mă dacă am aruncat cu vorbe aiurea, fără să le gândesc şi fără să ţin cont că te-ar putea răni. Şi iartă-mă dacă am făcut asta repetat.
Iartă-mă dacă ţi-am reproşat ceva prea des şi nu am spus o dată şi bine.
Iartă-mă dacă te-am cicălit cu copilării şi dacă te-am plictisit cu prostiile mele.
Iartă-mă dacă te-am făcut să oftezi, iartă-mă dacă te-am făcut să speri în zadar, iartă-mă dacă ţi-am promis şi nu am dus la capăt promisiunea.
Iartă-mă dacă ţi-am provocat insomnii din cauza lucrurilor pe care le-am făcut sau spus.
Iartă-mă dacă nu ţi-am spus de fiecare dată ce am... Dar să ştii că eu vorbesc mai mult cu o coală de hârtie decât cu oamenii. Aşa sunt... Nu sunt indiferentă, nu eşti tu de vină, la mine e problema.
Iartă-mă dacă ţi-am părut rece vreodată... Tot eu sunt vinovată. De multe ori îmi închid gândurile în mine şi mai bine le scriu decât să le spun.
Iartă-mă dacă ţi-am dat vreodată senzaţia că te-am uitat. Nu te-am uitat, eu nu uit oamenii dragi, indiferent că trec ani de când nu am mai vorbit cu ei. Îi port cu mine în suflet. Şi mă bucur ca un copil de revederea cu ei.
Iartă-mă dacă nu mă arăt de fiecare dată la fel de caldă, iubitoare şi blândă... Dar sper că tu ştii că sunt. Sper...
Poate că nu arăt fiecare bucurie, poate că nu mărturisesc fiecare durere, poate că nu sunt de fiecare dată acolo, poate că nu mă port mereu exemplar, poate că nu spun întotdeauna ce trebuie, poate că nu mă arăt mereu aşa cum sunt, poate că rănesc, poate că mint, poate că greşesc... Dar sufletul... sufletul nu mi se va schimba niciodată. Dacă-l cunoşti pe el, cunoşti tot şi înţelegi tot.
-sursa- Pasaje din viaţă-Georgiana R. - Iartă-mă!-
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu