Este
foarte greu sa stii ca te intorci acasa si nu te asteapta nimeni ,ca
intri in casa si casa e pustie...ai vrea sa o cuprinzi cu o imbratisare
si sa-i
povestesti ce ai mai facut toata ziua...dar nu mai este din
pacate.Trist...astazi se implinesc noua luni de cand mama mea a plecat
la ceruri.Mama scumpa,sper din tot sufletul ca esti acolo unde ar trebui
sa fii, printre ingeri… si ca nu
te-ai oprit din urcarea ta spre si in Lumină doar pentru ca noi cei
ramasi in urmă nu am reuşit sa intelegem pierderea ta.Se spune ca
lacrimile noastre te ard… Iarta-ma! Atat am putut! Nu am vrut sa te
opresc din drum.Stiu ca esti bine! Insa ideea ca nu am sa te mai vad
niciodată in viata asta…ma macina ingrozitor.
Sper de acolo de unde esti sa fii mandra de mine Sunt sigura ca ma veghezi, sa stii ca nu te-am uitat nici o
secundă si te port in suflet mereu mamica draga. Mi-e atat de dor de tine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu