Nu am trecut peste,nici nu pot...

Se spune ca noptile sunt cele mai grele cand vrei sa treci peste o problema care iti marchiaza viata. Am auzit oameni spunand ca trebuie sa plangi pana cand lacrimile iti seaca sufletul. Asa am facut si eu... am plans necontenit... Am plans pana si in somn. Nu am simtit niciodata un nod efectiv in gat... pana atunci, cand el a disparut pentru totdeauna din viata mea.Faptul ca mi-am pierdut iubirea vietii mele la aceasta varsta ,nu stiu daca mai conteaza,puteam avea si 80 de ani... durerea ar fi fost la fel de mare.
 Sunt constienta ca trebuie sa merg mai departe si mai stiu ca
durerea nu va inceta niciodata.Si nici nu doresc acest lucru...
Daca pana astazi erau lacrimi de tristete, acum sunt lacrimi de bucurie pentru ceea ce am avut, o dragoste cu respect si prietenie...si mai cred cu tarie ca amintirile cu el ma vor insoti intotdeauna.
Nu am trecut peste,nici nu pot. Nu cred ca voi trece vreodata peste. M-am obisnuit sa traiesc cu golul din mine, cu suferinta. Voi trai cu ele pana in ziua cand Dumnezeu va decide sa ma ia de aici. Dar deocamdata suntem amandoi aici...asa simt eu.Ma straduiesc din rasputeri sa continui viata pentru sotul meu.El e puterea mea,el și Dumnezeu.
Totul e un proces foarte delicat. Intr-o zi ma simt bine, intr-alta nu. In alte zile, nici nu simt ca am puterea sa ma ridic.Cand plang, ma doare, e un gol in piept care se transforma in gheata si sta acolo. Va fi acolo pana la final, dar intr-o zi poate nu ma va durea atat de puternic. Aud tot mai des in jurul meu oamenii spunandu-mi: eşti o fiinta puternica .Eu nu ma vad asa, sunt pur şi simplu o fiinta pusa intr-o situaţie fară ieşire, care trebuie sa mearga mai departe şi care lupta in continuare. Nu ne putem schimba decat pe noi... daca vrem.

 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.