Intotdeauna am avut nevoie de acele persoane in jurul meu in fata carora sa nu fiu nevoita a purta o masca...am observat ca in ultimul timp calitatea oamenilor este invers proportionala cu cantitatea lor. Daca spui ce simti,esti slab,daca ai mai multa intelegere pentru cineva...esti prost,asa ca oamenii buni si de calitate se vor imputina in fiecare zi. Visez mereu la o lume mai buna si am observat ca binele il facem in majoritatea cazurilor instinctiv,fara sa ne gandim prea mult,dar raul il planificam dupa mult timp si apoi il facem. Trebuie sa ma multumesc si sa fiu fericita cu acei oameni care-mi seamana in sentimente...pentru ca iubirea este sentimentul...fapta si lucrul cel mai usor de facut,simtit si trait.Astazi am avut o zi mai linistita si pot spune de meditatie la viata.Privind in urma constat ca in momentele de cumpana a vietii mele ca Dumnezeu mi-a scos in cale oameni care sa-mi dea o mana de ajutor,acei oameni care m-au facut ce nu vedeam sau nu realizam.Azi gandul meu zboara doar la cei care au fost buni cu mine si le multumesc din suflet pentru ajutorul acordat. Stau si ma gandesc ce am fi oare fara cicatricile lasate de viata ?Am evolua oare ?...am invata ceva noi despre viata si despre ce este cu adevarat frumos si important ? Dar nu trebuie sa disperam pentru ca fiecare persoana care a facut parte din viata noastra,ne-a invatat ceva,chiar si experientele mai putin placute ne pot transforma pentru ca ne pot face mai buni,mai umani...si mai puternici.
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu