Prietena mea Paulina.

Pe Paulina am cunoscut-o pe 3 noiembrie 2008,cind am fost transferata de la spitalul Polizu {unde am fost o saptamina pentru investigatii},la IOB Fundeni unde urma sa fac doua luni de radioteramie .Ne-am intilnit la cabinetul unei doamne doctor,careia chiar nu doresc sa-i dau numele,pentru ca in conceptia mea a spune doctor,ma gindesc la acel om care cauta sa inteleaga suferinta.Aceasta doamna doctor era complet inumana din toate punctele de vedere si mai mult nu vreau sa comentez.Eu eram traumatizata pentru ca stiam ca am cancer de corp uterin,iar Paulina mea facuse o operatie pe creier si venise tot pentru raze.Eram foarte suparata,chiar nu mai stiam pe ce lume traiesc,si o vad pe Paulina care avea o palariuta pe cap{o purta in urma operatiei},se aseaza usor pe bancuta din fata cabinetului alaturi de mine . Ma intreaba ce fac,de ce sint in Fundeni,iar eu i-i raspund dind din umeri,ca si cind i-as fi spus ;mai lasa-ma in pace.In acele momente cazusem in cealalta parte a pesimismului,nu ma mai interesa absolut nimic,eram infricosata de cuvintul cancer,si nu mai asteptam nimic de la viata.Dupa doua ore ne-am trezit amindoua internate in acelasi salon,ne-am uitat fix una la alta si am izbucnit in ris.Nu stiu,dar prin prezenta Paulinei am simtit acea scinteie de viata,speranta de a trai si a merge mai departe.Prietenii mei sint foarte putini,dar pot spune ca sint adevarati.A avea un prieten adevarat,inseamna ca ai totul de la viata,inseamna ca ai cea mai mare bogatie.Un prieten adevarat te ajuta cu sufletul te apuca de mina si i-ti atinge inima. O pietenie adevarata trece de interesul material.Pe acel prieten i-l simti pentru ca incearca sa gindeasca pentru tine ca si cum ar gindi pentru el in situatii dificile.Prietenii adevarati nu vor nimic de la tine.Prietenia adevarata nu se exprima in cuvinte,ea se simte. Paulina este o femeie simpla,dar cu suflet mare.Lucra ca infirmiera la un spital din Bacau. Atunci cind am cunoscut-o,desi era bolnava,era plina de viata,vorbea tot timpul si era foarte simpatica.Cind ne-am intilnit in salon,nu stiu ,parca in acea clipa ne-a legat ceva.Desi sint o femeie in toata firea,educata,in momentul cind am aflat ca am cancer eram complet aeriana,dezorientata. Paulina in cele doua luni cit am stat in Fundeni,a fost ingerul meu pazitor.Ea ma dus de mina la toate cabinetele din IOB si chiar am mers impreuna la un medic particular pentru a face un tomograf.  Mergeam la terapie cu Paulina,ma plimbam cu Paulina,mincam cu Paulina,rideam cu Paulina,suferam cu Paulina cind aflam ca o bolnava a parasit lumea  asta.Intr-o zi Paulina mi-a zis mai in gluma mai in serios'' Auzi Gabi,peste doua trei luni ,poate nici nu ma mai cunosti?''Desigur am ris pentru ca noi doua stiam ca nu va fi asa.Cind am fost operata in Polizu,in aceeasi zi pe 11 februarie 2009,Paulina era tot in Bucuresti si facea a doua operatie pe creier.In data de 13 mai 2009 eu eram operata de granulom,Paulina era la a treia operatie tot pe creier.In urma celei dea treia operatii,vorbea foarte greu.Intr-o zi dupa ce m-am refacut i-am dat Paulinei telefon pentru a ma interesa de starea ei.Paulina vorbea cu mine folosind cuvintele DA s-au NU,apoi a izbucnit in plins pentru ca din acea femeie plina de viata si vorbareata,ea nu mai putea articula decit doua cuvinte.In acel moment am simtit ca s-a rupt ceva in mine,pentru ca acesta femeie a fost cu sufletul alaturi de mine,iar eu chiar nu puteam sa fac nimic pentru ea. De atunci vorbesc foarte putin cu ea ,corespondez cu fica ei Alina,si-i transmit de fiecare data ca i-mi este dor de ea.Pentru mine Paulina este adevaratul prieten. Sa fi sanatoasa Paulina,sa pot sa te aud la telefon,chiar daca spui DA s-au NU,sa te bucuri de familia ta,care tot timpul a fost alaturi de tine si sa fii convinsa ca tot timpul vei avea un loc aparte in inima mea.Ma consider bogata cu astfel de prieten.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc
gabriella.