A venit primavara,un anotimp frumos si dorit de noi toti.Maine este 1 martie,zi in care va doresc doamnelor si domnisoarelor o primavara frumoasa,plina de iubire,cu multe realizari si cu multa sanatate.
Astazi am fost sa cumpar martisoare pentru sotul meu,nu ca el nu ar avea gusturi,dar este putin mai comod. In timp ce alegeam martisoare,ascultam fara sa vreau o discutie intre doua doamne,despre o alta persoana cum o caracterizau ca este inculta. Am momente cind raman socata de diverse conversatii pe care sigur nu vreau sa asist la ele. Eu cred ca nu exista oameni culti sau inculti,ci mai putin informati. Daca cineva este incult sau mai putin citit,fiecare are viata lui,si nu cred ca este corect sa judecam pe altii. Nu toti oamenii au citit la viata lor...dar asta nu inseamna sa-i ignoram,sa-i birfim,sa-i alungam de linga noi. Important este sa ne ridicam la inaltime cu cei care credem sau se cred ca sint inteligenti si sa ne coborim si la nivelul celor mai putin informati. Si in incheiere as spune ca cineva care nu incearca sa-l inteleaga pe celalalt si trage concluzia ca el este mai superior...este arogant.
Pentru mine viata este doar un joc,un joc care te prinde si te motiveaza sa fi cel mai bun, sa iesi pe primul loc si sa ajungi cit mai departe.
Fericirea noastra este scopul pentru care traim pentru ca n-i sa daruit viata,pentru care trebuie sa luptam sa o tinem linga noi si in sufletul nostru pina la capatul vietii.
Trebuie ca in fiecare dimineata cind ne trezim sa fim optimisti,sa ne trezim cu zimbetul pe buze,sa apreciem fiecare moment al vietii ca si cind ar fi ultimul.
Trebuie sa iubim,sa cintam,sa apreciem fiecare floare,fiecare stea pe cer...sunt niste minuni,pentru ca si noi oamenii sintem minuni,totul pe acest pamint este minunat,si eu sint minunata pentru ca traiesc...respir...gindesc si iubesc.
Ma intreb citeodata : pentru ce se merita in viata sa faci sacrificii ? Si tot eu raspund : pai asta inseamna sa traiesti,sa te bucuri,dar sa si suferi in aceeasi masura. Uneori trebuie sa renuntam la ceva,pentru ca in viata nu le putem avea pe toate,dar cred ca si daca iti asumi suferinta oricarui fapt,poti fi si implicit profesional si iubit.Oricum daca ar fi sa am de ales intre dragoste si cariera,as alege fara sa stau pe ginduri cariera pentru ca ma defineste ca om.Si dragostea ne defineste ca oameni,
insa pentru mine ca persoana,este mai important sa ma simt realizata pe acest plan,sa stiu ca am muncit pentru ceva al meu. In cazul meu nu a fost nevoie sa aleg una dintre cele doua,pentru ca am avut norocul sa fiu pe acelasi drum cu sotul meu,incepind din facultate si pina in acest moment,avind aceeasi profesie si lucrind impreuna.Am lucrat zeci de ani la o companie mare care intre timp a fost vinduta asa cum sa intimplat si cu alte intreprinderi pe nimic. Munceam de dimineata pina seara uneori ne apuca noaptea,la implementarea datelor in diverse programe,pina cind pe plan local s-au desfintat posturile si sau relocat in diverse orase,incit timp de doi ani am facut naveta de doua ori pe saptamina la 200 km de casa. Asta-i viata...Te daruiesti profesiei,tu ca om te-ai pregatit pentru ceva anume,iei totul in serios,muncesti ca prostu...si nu ai nici o rasplata.Din contra daca vad ca poti, iti pun in carca mai multe. Pentru mine viata este o lupta continua,nu ma pling in nici un caz ca viata este asa pentru mine,ba mai mult : nu cred ca as schimba viata mea,caci este interesanta asa cum este. Ma gindesc la tot ce am facut, la toate prin cite am trecut.N-am sa-mi iert niciodata ca datorita profesiei,pentru ca asa gindeam eu atunci "nu am timp de doctori" ...era sa mor de cancer. Dar orice invat are si dezvat pentru ca datorita neglijentei mele am fost nevoita sa iau o pauza de aproape doi ani de recuperare.
Pentru asta ma repet mereu ca viata este o continua lupta. Nu-i asa ca merita atita lupta? Nu-i asa ca viata nu ar avea nici un sens daca nu ar exista lupta de fiecare zi ? Va las pe voi sa reflectati...
Viata noastra inseamna uneori o clipa,o clipa unica. Gasesti clipa,o prinzi,traiesti in ea si pentru ea daca reusesti, apoi traiesti in van si in amintirea a ceea ce a fost. Nu toti oamenii au capacitatea de a prinde clipa ,tine de puterea de a asimila,de a iubi,de a trai intens. Sunt oameni care pur si simplu nu pot trai intens,oameni care nu pot asimila clipa. Timpul ne arata de multe ori cine suntem si ce simtim,dar n-o face pentru ca e un prieten bun,ci tot din meschinarie pentru ceea ce am devenit,pentru cei de ieri si pentru cei de miine. Eu cred ca fiecare dintre noi o poate face pentru ca acesta capacitate este un instinct. Nu pot decit sa spun:
Traieste adinc in inima si se va ivi la momentul potrivit.
Timpul...e ciudat. Atunci cind faci un anumit lucru sau pur si simplu esti fericit,ti se pare ca zboara orele si zilele ca si cum ar fi secunde. Dar cind esti trist sau plictisit sau astepti ceva cu nerabdare ti se pare ca orele parca ar fi secole. Fiecare dintre noi a ignorat timpul cel putin o data in viata. Dar...ce ar fi daca timpul s-ar opri ?Cred ca timpul este tot: inseamna ginduri,sentimente,actiuni,responsabilitate. Daca opresti timpul,se opreste totul pentru ca as zice ca timpul si destinul sunt sinonime. Stim ca totul se va sfirsi intr-o buna zi pentru noi,dar nu stim exact cind. Imi propun de azi inainte sa fac totul foarte repede,sa intrec timpul un pic si sa traiesc mai mult. Cred ca am capacitatea de a opri timpul si sint destui oameni care o pot face,il opresc pentru o secunda,da...il opresc in imaginatia mea,dar atita vreme cit eu simt asta,apoi ma joc cu orele,cu ceasul cu...zilele.
Parerea mea si cred ca a tuturor este ca cel mai valoros este insusi tu,sufletul crescut,educat cu demnitate si iubire.De la inceputul vietii incepi cu intiia valoare familia care are un pret scump,apoi adevaratii prieteni. Mai departe crescind si initializindu-ne in viata ni se alatura valori cum ar fi scoala,studiile apoi o cariera pentru a ne forma pe un drum decent in viata. Oricit de idealist ar fi, mie-mi pare ca cea mai mare realizare din viata unui om,singura care conteaza la modul absolut,este aceea de a reusi intr-o lume tot mai de neinteles...sa fie fericit. Dar in general in viata valoarea de maxima calitate este insasi ...viata.De ce?Si pentru ce? Pai ea insasi cred ca este cel mai minunat lucru in primul rind ce ni se poate intimpla. Sa ai o viata de trait,cu sentimente,intimplari,vise,drumuri si in special de a relationa cu persoanele din jur.
Viata merita sa fie valoarea de pe primul loc al fiecaruia.Trebuie pretuita,traita pentru ca nu stii niciodata cind se rupe firul vietii.
Viata este o frumusete,admir-o.
Viata este o bucurie,gust-o.
Viata este un vis,transforma-l in realitate.
Viata este o sfidare,infrunt-o.
Viata este durerea care poate fi vindecata.Totul depinde de noi daca raminem conectati pe durere sau uitam de ea si ne indreptam atentia spre vindecarea ei. Cea mai importanta persoana,trebuie sa fim noi,nu cei din jur.Trebuie sa ne concentram atentia pe noi , sa-i lasam pe ceilalti departe si sa nu mai permitem sa fim afectati de rautatile altora,pentru ca vindecarea sufletului este cea mai importanta conditie. Fiecare vis aduce cu el bucuria implinirii…si totusi…deasupra tuturor acestora ramane un gol…care poate fi umplut doar de ceva frumos ,simplu si placut.
Am fost astazi la medic la o policlinica privata,unde m-am intilnit cu doua tinere in carucioare. Desi era un cabinet particular spre surprinderea mea,aceste doua domnisoare au fost tratate cu dispret de catre asistentele de acolo.Am fost asa de intrigata de purtarea celor in halate albe ,incit intentia mea a fost ca in prima secunda sa ma ridic de pe canapea si sa plec.Nu imi venea sa cred...In fond si ele au venit la medic la fel ca mine,ca altul la o clinica particulara unde nu erau tratate pe degeaba. Efectiv m-a durut sufletul .Cu acesti oameni trebuie sa ne purtam fara a face diferenta,sa-i tinem aproape,sa ajutam cat putem...numai ca legile si conceptia unora dintre noi lasa de dorit.Sint sigura ca cele doua fete cu asemenea handicap,sint niste oameni normali cu abilitati si o putere de a lupta mai mare decit un om sanatos. Am vazut pe fata fetelor ca sufera tocmai cind vad ca oamenii le evita. Stateam si ma gindeam la acele asistente,ca niciodata nu poti sti ce ne rezerva viata...Cat timp nu esti o persoana cu handicap,nu cunosti problemele acestora,nu poti sa sti cat de mult sufera ca nu sint ca noi,foarte multi doresc sa lucreze,dar sint dati la o parte ca sint cu handicap si nici macar de sprijin moral nu au parte ca de cel material nici vorba. Cred ca nu am sa mai pun piciorul in acea clinica particulara,unde personalul face diferenta intre oameni. Pacat...mare pacat.
Prieten iti poate fi orice om care are sinceritatea si dorinta de a fi alaturi de tine in fiecare perioada a vietii . Poti avea prieteni neconstientizand acest lucru decat in momentul in care ai nevoie de aceea persoana si o gasesti exact acolo unde ar trebui sa fie .Prietenia este una din cele mai frumoase inventii pe care a putut-o creea omul. Ce este de fapt cand un prieten ne dezamageste?
De multe ori suntem inclinati sa ne dezamagim singuri si asta pentru ca ne amagim in continuu crezand ca se schimba ceva...cineva...viata...Exista diferenta intre bine si rau, trebuie doar sa o vedem...poate chiar si acest cuvant "dezamagire"este prost inteles...poate suntem atat de frustrati incat ignoram sa vedem realitatea,si spunem..."of sunt asa dezamagita"...dar de ce?.
In viata totul este relativ...La fel ca toata lumea am avut dezamagiri, si e dificil sa treci peste asta, am inteles totusi un lucru : ca uneori oamenii ne dezamagesc tocmai din cauza ca noi ne asteptam sa fie asa. Unii oameni sunt rai pentru ca pur si simplu asa sunt ei, pentru ca atata minte au ei si bucuria lor este sa-i raneasca pe ceilalti, cred totusi ca sunt invidiosi pe placerea noastra si bucuria pe care le avem fiind corecti. Dezamagirea este direct proportionala cu investitia pe care am facut-o intr-o persoana sau intr-o asteptare anume.Cat imi sta in putinta caut sa nu dezamagesc pe nimeni si cand apare situatia de a fi dezamagita ...mai fac un lucru.Caut sa fiu pregatita mental si sufleteste ca cel mai bun prieten sa ma dezamageasca.
Am fost lovita de atitea ori de cei pe care ii credeam prieteni,incit cred ca am devenit imuna.Cu toate astea am incredere in oameni...si ei continua sa ma dezamageasca. Stiti ce ma doare cel mai rau ? De ce oare exista persoane,care iti dau impresia ca sint alaturi de tine,dar in clipa urmatoare poti deveni un nimeni. In viata profesionala am avut multi prieteni,care m-au considerat prieten doar pentru faptul ca imi mergea mintea si bineinteles acestia au fost selectati dupa ce m-am recuperat dupa acea boala groaznica. Cind am revenit la servici dupa doi ani,lucrarile au evoluat,iar cind eu aveam nevoie de un sfat profesional m-am izbit de cuvintul "nu am timp". Certitudinea pentru mine este ca nu am vorbit de rau pe cineva de care mi-a pasat,de un prieten. Daca am avut ceva de spus,am spus. Cred ca asteptam cu totii un gram de sinceritate de la cei care i-am considerat prieteni. Increderea iti da sperante iar speranta este hranita de incredere. Cel mai important lucru este sa ne mentinem increderea in noi insine,una dintre cele mai bune arme impotriva greutatilor vietii. O atitudine optimista si plina de incredere fata de noi ne ajuta enorm sa ne mentinem fericiti. Un om fara incredere in opinia mea este un om limitat,marginit,blocat...atunci cind ne lovim de neincredere,ne miscam,traim...suntem vii.
A fi bolnav in Romania echivaleaza cu a fi fortat sa iti lasi viata la voia intamplarii in hazardul care guverneaza intreg sistemul de sanatate. Multe spitale nu au bani nici macar pentru medicamente, daramite pentru dotari sau achizitii. De multe ori salile de operatie raman fara lumina si curent electric in timp ce pacientul zace pe masa de operatie taiat si cu organele scoase.
Romania miroase cu mult mai rau, decat a moarte.Miroase a colonie. Actualii stapani ai Romaniei, ne spun ca ei ne-au adus democratia, nu jugul colonial. De vina este sistemul in totalitatea lui, de vina sint guvernele, cei care prin atributiunile de serviciu au obligatia de a pastori poporul .Guvernantii sint platiti din banii nostri, tocmai pentru a gestiona corect si cinstit tara . Din pacate, nu o fac !
Am vazut, cu ochii mei, batrini cautind ziare, cartoane, sticle de plastic si...PIINE. Am intrebat de ce fac asta ...Mi-au raspuns :"Mama, e pensia mica rau....nu ne mai ajunge..."Au spus asta,lasind ochii in jos,parca de rusine..Nu lor trebuie sa le fie rusine, ci NOUA,societatii si VOUA, guvernantilor care pentru asta v-ati luptat sa ajungeti la putere, pentru a gestiona corect,bugetul tarii. Nu ne trebuiau inca doua ministere-fantoma...Nu trebuia marit bugetul prezidential...Nu cred ca medicii sint vinovati, raspunzatori de faptul ca tot mai multi batrini sint bolnavi, singuri si neajutorati. Pensiile sint atit de mici, incit este o rusine pentru intreaga societate. La fel ca in celelalte domenii ,sanatatea nu poate face exceptie.Singura diferenta este ca aici se lucreaza cu vieti si asta e tragedia fiindca lipsa de performanta si aparatura se traduce prin pierderi de vieti.Eu nu as mai fi fost azi in viata daca nu m-as fi lasat, cu toata increderea in mainile unor medici. Au facut minuni cu mine, de cateva ori.Si nu numai cu mine. Omul, cand e bolnav, nu mai stie cum sa-i multumeasca medicului care l-a salvat.
Dar sint unii care dupa ce s-au vindecat arunca cu noroi in acei medici.Sigur ca exista si aici impostori, ca in orice alt domeniu, dar la aceia nu trebuie sa te duci daca esti bolnav. Nu te obliga nimeni sa mergi la un medic prost pregatit, sau interesat numai de bani.
Din pacate in tara asta in cativa ani va fi deosebit de periculos sa traiesti ,sa cresti copii ,practic vei putea muri cu zilele,dar cei mai vinovati sunt oamenii care tolereaza aceste lucruri. Intr-o tara normala, baietii astia care ne conduc acum ,ori erau afara undeva si se ascundeau sau erau inchisi. Ce se intimpla in sanatate acum e o crima.In primul rand toata clientela politica se trateaza in strainatate,pe la Viena si aici cred ca stiti la cine fac referire...bineinteles cu banii jefuiti de la contribuabilul roman. De aceea sistemul sanitar romanesc a fost practic desfiintat,scopul principal fiind decimarea romanilor.
As fi vrut sa vad si eu un politician tratat in Romania...Rusine domnilor guvernanti care va tratati pe alte meleaguri.Prin absurd,daca as putea sa-i pedepsesc pe acesti politicieni care sint acum la guvernare ,caci datorita lor avem atitea legi"bune" i-as lasa sa traiasca cu un salariu mediu pe economie si bineinteles si obligatia sa se trateze in Romania. Inventeaza tot felul de prostii ca desfintarea spitalelor,coplata,programarea la medicul de familie...Domnilor politicieni voi a-ti uitat ce spune Constitutia Romaniei. Daca a-ti uitat,caci voi aveti alte treburi, va reamintesc eu un simplu cetatean.
"Dreptul la ocrotirea sănătătii:
ARTICOLUL 34
(1) Dreptul la ocrotirea sănătătii este garantat.
(2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei si a sănătătii publice.
(3) Organizarea asistentei medicale si a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate si recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale si a activitătilor paramedicale, precum si alte măsuri de protectie a sănătătii fizice si mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii. "(Constitutia Romaniei)
De prea multe ori mi-am pierdut increderea in oameni, ma simteam trista si neputincioasa, insa in interiorul meu ceva imi spunea ca trebuie sa nu renunt...ma facea sa fiu mai puternica si sa merg mai departe. Nu cred ca trebuie sa renuntam la prima piedica,si mai ales trebuie sa fim siguri pe noi,ambitiosi pentru ca sintem niste luptatori...si in final cistigatori. O viata avem si cit traim tot invatam. Din pacate viata nu ne invata doar lucruri bune ci dimpotriva din prea multe greutati invatam si rautatea,fiind prea greu sa ne pastram sufletul curat.
Intre 3.000-3.500 de noi cazuri de cancer de col uterin se inregistreaza, anual, in Romania, a declarat, vicepresedintele Societatii Romane de Obstetrica Ginecologie, prof. dr. Gabriel Banceanu. Dumnealui a subliniat ca aceasta forma de cancer a inceput sa apara la virste din ce in ce mai tinere, in conditiile in care este usor de prevenit. In ceea ce priveste mortalitatea prin aceasta forma de cancer, sunt inregistrate aproape 2.000 de decese anual. In evidente se afla 34.000 - 35.000 de femei cu boala canceroasa. Infectia cu HPV poate afecta si sfera ORL, si plaminii. O femeie este expusa infectiei cu acest virus toata viata, a precizat medicul. El a reliefat ca este mai bine sa se faca vaccinul intre 9 si 12 ani, intrucit corpul, la aceste virste, produce o cantitate mai mare de anticorpi.
Din totalul femeilor infectate cu HPV, numai 1% pot sa aiba ambele tulpini responsabile de cancer, respectiv 16 si 18. Vaccinarea nu vindeca, ci previne, a precizat domnul Profesor Banceanu. In cazul in care o femeie are leziuni pe col, acestea se pot trata chirurgical si, dupa ce a urmat un tratament, se poate face vaccin. Daca o leziune nu este tratata, aceasta se poate transforma, in 5-25 de ani, in cancer. Potrivit studiilor de specialitate, cancerul de col uterin este a doua cauza de deces la femei. Anual, in intreaga lume se inregistreaza peste 270.000 de decese ca urmare a acestei forme de cancer. Boala apare cind infectia cu HPV devine persistenta si progreseaza spre cancer. Pana la 80 la suta dintre femeile active sexual se vor infecta cu HPV cindva in cursul vietii, riscul persistentei infectiei crescand cu varsta. Pina in prezent au fost identificate aproximativ 100 de tipuri de HPV. Dintre acestea, aproximativ 15 tipuri virale sunt considerate a cauza cancerul de col uterin. In Europa, tipurile 16 si 18 sunt responsabile de aproximativ 71,5 la suta din cancerele de col uterin. Desi este o forma explorabila si usor de depistat, totusi, din cele 3.500 de cazuri anuale, numai 500-600 sunt in stadiul I, restul aflandu-se in stadiile II si III, cand tratamentul este mult mai dificil.
Vreau sa multumesc inca o data domnului Prof Dr Gabriel Banceanu seful clinicii de Obstetrica Ginecologie a Spitalului Polizu care mi-a salvat viata. Fara dinsul poate ca nu as mai fi fost acum alaturi de familia mea.Multumesc si doamnei asistente Gloria Serban care a avut grija de mine pe toate duratele spitalizate.
MULTUMESC FRUMOS OAMENI BUNI DEVOTATI MEDICINEI DAR SI CARE VA PASA DE SUFLETELE NOASTRE.
Romania este tara tuturor posibilitatilor. Magazinele de vise,au aparut ca ciupercile dupa ploaie. Patronii care vind iluzii,cistiga in jur de 50.000 euro pe luna.. Statul fiind prieten bun cu moartea,a legalizat acest viciu. Pina acum mii de tineri si-au gasit moartea in asa zisele plante naturale. Medicii lupta impotriva consumului de halucinogene in timp ce statul se preface ca nu aude si nu stie. Oamenii consuma astazi droguri mai mult ca oricind. De ce consuma ei droguri? Raspunsul este simplu ...ei doresc sa simta altceva decit de obicei.Cei care consuma droguri si etnobotanice sint din toate categoriile sociale,nu tine cont ca esti sarac sau ai conturi in banca. Este gresit sa spui si sa faci :"incerc doar o data pentru curiozitate",pentru ca dupa aceea devine un viciu si nu mai scapi in veci...Din păcate prea des se vehiculează expresiile “droguri uşoare” şi “droguri tari.
Fals-exista doar DROGURI. Un rău care lasă întotdeauna traume. Chiar dacă acestea sunt mici sau mai mari. Pentru mulţi consumatori nu va mai exista niciodată cuvintul “ca înainte”. Efectele pe termen lung produse de droguri se măsoară în sănătate, vieţi, familii afectate,si probleme sociale. Spune Nu Drogurilor si spune Da Vietii.
Daca tu alegi sa te distrugi este alegerea ta. Asta nu inseamna ca aceste droguri trebuie legalizate.
Legalizare = o mai buna promovare = mai multe vieti puse in pericol.
Atunci cind plingi nu inseamna ca suferi neaparat,nu inseamna ca ceea ce te apasa este atit de puternic incit iti provaca lacrimi de durere. Nu este nici o rusine sa plangi. Desi toti o fac, putini sunt cei care au curajul sa o recunoasca,cel putin aceia ar putea zice ca "plansul spala ochii si in interiorul lor"-ar fi o scuza mai plauzibila. Pe mine ma doare atunci cind vad pe cineva plangand. Lacrima este distilarea sufletului,este cea mai profundă emoţie a inimii umane. Plinsul vindeca si nu vad de ce nu am plinge daca asta simtim, plinsul este ceva normal si nu trebuie sa ne fie rusine sa plingem. Asa demonstrezi ca ai sentimente,ca esti uman...Suna superficial....daca iti vine sa plingi...pliinge,nu te ascunde pentru ca plinsul te eliberareaza.De ce sa te ascunzi? Nu stiu daca am plins de multe ori ,dar au fost o serie de intimplari mici pe parcursul vietii din care am avut ce sa invat.De fapt, experientele vietii te marcheaza de la un an la altul si cresti maturizandu-te astfel. Oricum, toti ne schimbam...ne schimbam, pentru ca evoluam. Cine poate,cine vrea, cine nu...ramane asa .
Nimic in viata nu este intimplator,nici bucuriile ,nici necazurile.Si eu am avut parte de amindoua dar totul este trecator si trebuie sa avem puterea sa speram si sa zimbim chiar daca viata se intoarce impotriva noastra. In viata trebuie sa lupti pentru pentru ceea ce vrei,trebuie sa lupti ca sa poti trece cu usurinta peste dezamagiri.
Pentru mine viata este o lupta unde ma zbat ca sa imi fie bine si sa trec peste toate problemele ei.Am simtit pe pielea mea ca nu este chiar roz cum se presupune,pentru ca de cele mai multe ori ne da niste lectii de nu le putem duce.Daca ai libertate ca om si sanatate,traiesti sa le ai si sa le faci pe toate. Ma uit pe calendar si realizez ca sintem in data de 11 februarie 2011. Exact acum doi ani la ora 8 dimineata intram in sala de operatie de la spital Polizu.Nu dormisem toata noaptea pentru ca stiam ca este o operatie foarte grea,iar viata mea depindea de domnul Profesor Dr Gabriel Banceanu.
Nu puneam in discutie calitatile domului Profesor pentru ca stiam ca este un mare profesionist,ci imi era frica de mine...de acea clipa cind plecam eu pe picioarele mele catre sala de operatie.Asteptarea de cinci minute pe bancuta din fata salii de operatie ,mi-au parut o vesnicie.Totul a trecut si cred ca viata este o minune...te face sa cresti...sa fi puternic...te face sa suferi pentru a te bucura apoi de frumosul ei. Ziua de 11 februarie 2009 pentru mine a fost a doua sansa la viata,darul cel mai scump pe care l-am primit si sint sigura ca oricit as mai trai,voi fi foarte multumita pentru ca traiesc o... viata...fie una buna sau rea.
Se zice ca timpul trece.Timpul nu trece niciodata,noi trecem prim timp. El curge uniform pentru toata lumea ca apa unui riu,numai ca oamenii de pe mal nu merg la fel. Noi oamenii avem o perceptie subiectiva asupra timpului, il putem dilata sau comprima in functie de evenimente sau de virsta. Uneori ne gindim prea mult cum trece timpul in loc sa ne intrebam de ce trece asa de repede ,pentru ca in acel timp putem face ceva folositor,sa ne bucuram mai mult de viata...sa profitam de ea. Dar daca stam asa,trece timpul pe linga noi, si noi odata pe linga viata. Uneori o clipa ni se pare scurta cind sintem fericiti si timpul pare a trece repede,alteori aceeasi clipa ne pare teribil de lunga atunci cind suferim. Important este sa traim viata ce ne-a fost data cu toate bucuriile ce par intotdeauna scurte si cu toate tristetile ce par intotdeauna lungi. Timpul trece repede...uitam sa traim,sa savuram clipa,de multe ori doar supravietuim gandidu-ne prea mult la ce o sa fie si uitam ce este in prezent. Aseara pe la oele 21 o matusa a mea a murit. Miine familia mea merge la inmormintare in alt oras,dar eu chiar nu pot merge. Am devenit extrem de sensibila chiar si cind aud ca cineva este bolnav.Efectiv i-mi face rau. I-mi pare nespus de rau,dar nu pot sa rezist...Cit am fost internata in Fundeni pentru radioterapie,am vazut atita suferinta si atitia oameni au murit linga mine,incit m-i se pare prea mult.
Viata este atit de scurta incit nu o mai poti repeta. Astazi fac 6 luni de la a treia operatie in spitalul Polizu. Cind imi aduc aminte, simt un fior rece in corp. In data de 7 august 2010 la ora 8 dimineata am fost dusa in sala de operatie,am urcat cele trei trepte si am inceput sa pling.Pentru mine a treia operatie imi parea ca este prea mult,oricata vointa si curaj puteam avea...In acel moment ai impresia ca poate va fi ultima secunda de viata.Este groaznic...Dar cind m-am trezit din anestezie totul a decurs normal,chiar pe seara m-am dat jos din pat fiind deconectata de la aparate. Am avut din nou acel curaj nebunesc,acea pofta de viata...Cred ca daca nu as fi avut incredere in mine si doctori,nu cred ca reuseam.Pe masa de operatie pina la anestezie,vedeam moartea ca pe un moment limita,fara sa realizez ca este doar un proces normal si inca unul ireversibil.Acum simt ca fiecare zi din viata mea este un dar de la Dumnezeu,asa simt acum...In acesti doi ani si jumatate cit m-am confruntat cu cancerul,am realizat ca viata este prea scurta ca sa o irosim pentru ca timpul nu asteapta pe nimeni.Nimeni nu poate sti ce ne preconizeaza viata,ea uneori ne pune la incercari oribile si ne face mai rezistenti,dar important este ca am reusit si de data aceasta.Ceea ce m-i sa intimplat ,a fost rezultatul neglijentei mele de a nu merge la doctor la timp,pentru ca datorita serviciului nu aveam timp de spital.Niciodata nu am avut timp pentru mine...De aceea spun de cite ori am ocazia,pentru ca sint un om patit,ca toate femeile sa mearga periodic la medic, pentru ca acel control reprezinta sansa la viata...
Este minunat sa i-ti transformi sufletul intr-o gradina cu flori magice,sa aduni tot ce este divin si frumos in viata, sa ierti,sa nu uiti ce este rau,sa te simti puternic,sa radiezi de bucurie si bunatate,sa fii in stare sa treci peste obstacolele vietii. Sa daruiesti celor din jur bucurie,sa aduci zimbete acolo unde este tristete. Iubirea este viata...iar viata este iubire. Da, iubesc oamenii si incerc sa ii inteleg pe cei care par dificil de inteles, am multi prieteni ,foarte buni pe care ma pot baza si care la randul lor se pot baza pe mine. Sunt multe alte lucruri care fac viata frumoasa. Indiferent ce ne ofera viata,bune sau rele,trebuie sa fim multumiti si sa apreciem rolul pe care il avem. Raspunsurile pe care noi le asteptam sunt in noi, trebuie sa treaca putin timp pentru a le vedea si a le intelege.
Pentru a fi sincer si a avea incredere in cineva...trebuie sa fi sigur ca aceea persoana te va asculta, fara sa te critice, fara sa te respinga. Pentru incredere, cred ca in primul rind, trebuie sa avem incredere in noi, sa ne cunoastem bine limitele, sa spunem ce gindim despre celalalt, pentru a transmite o prezentare a dorintelor noastre catre cel in care am avut incredere. Dupa gandirea mea, cred ca mai intai de toate trebuie sa invat, sa am incredere in mine. Avind incredere in mine...voi fi deschisa, libera si pregatita pentru ce urmeaza. Daca eu personal imi tin promisiunile facute, daca ma apreciez si ma respect atunci si ceilalti vor avea incredere in mine. Atunci am posibilitatea sa cunosc mai bine si pot lua decizii, bune...deoarece increderea intotdeauna este urmata de risc. In dragoste ne lovim de acest risc...de aceea cred ca, ideal este sa ne indepartam de frica si sa ne apropiem de dragoste. Adevarul este ca nu toata lumea e demna de increderea noastra.Nu e bine sa tinem departe ce putem primi. Am ajuns la concluzia ca eu trebuie sa fiu eu, sa imi aleg calea singura, fara frica, sa nu dau inapoi, sa nu judec pe nimeni, sa iubesc neconditionat, sa iert, sa privesc doar spre lumina, chiar daca intunericul ma inconjoara uneori, voi privi in interiorul meu si voi astepta, voi fi puternica...
Viata noastra este ca un tren in care conteaza foarte mult sa ai alaturi de tine persoanele potrivite. Primii care ni se alatura sint parintii,care din pacate nu merg cu noi pina la capat...coboara la un moment dat si ne lasa sa continuam drumul vietii...pe cont propiu. In trenul vietii mele ,tatal meu a coborit atunci cind eu aveam 25 ani si aveam cea mai mare nevoie de prezenta lui. Au trecut zeci de ani, iar in fiecare dimineata a vietii mele atunci cind deschid ochii,gindul meu se indreapa spre el. Pentru mine cuvintul "tata"a fost sfint si nu l-am mai rostit niciodata de atunci.
Trenul vietii ne duce pe drumuri misterioase si ne-am dori ca toti la coborire sa fim impacati cu aceasta calatorie,sa nu avem regrete. Fericirile noastre sint halte unde poposim pentru un minut...si cind traim cel mai intens fericirea,trenul porneste si fericirea a trecut. Viata in general este ca o calatorie,urcam si coborim des,exista accidente,surprize placute la unele statii si tristete la altele. Eu vad viata ca pe o gara cu trenuri care vin si pleaca,unde apar oameni noi si dispar cei vechi. Iar noi...simpli calatori. Sigur depinde de fiecare cit de mult timp i-si petrece in "gara lui",pe cine lasa sa intre,pe cine lasa sa plece,cu cine calatoreste in trenul vietii lui. Eu ma simt ca un calator...trec prin multe statii...insa eu hotaresc daca cobor sau nu.
Sinceritatea, este o mare valoare, dupa parerea mea...ea participa la cele mai complicate sentimente si constituie un motiv serios in a iubi pe cineva, sau a fi prieten. Noi oamenii suntem sacrificati mereu, nu avem ocazia sa fim iubiti pentru ceea ce suntem, ci pentru, verificare, contrazicere, sa afirmam sentimentele celuilalt, si chiar nu ne putem plinge pentru asta, deoarece toti facem asa. Atunci cind suntem singuri, ne gindim, la singuratate, ni se deschide sufletul si vorbim cu noi, ne cautam unul pe celalalt, pentru a nu ne izola de tot. Ne dorim ca toti sa fie sinceri cu noi, sinceritatea ne da certitudinea ca avem prieteni, ca putem avea incredere unul in celalalt, ca nu suntem singuri si suntem iubiti. Dragostea nu tine cont de calitati slabiciuni...de aceea frumos este sa fim deschisi. Toate sta in puterea noastra, daca dorim sa fim sinceri sau nu.
Oamenii consuma astazi droguri mai mult ca oricind. De ce consuma ei droguri? Raspunsul este simplu ...ei doresc sa simta altceva decit de obicei.Cei care consuma droguri si etnobotanice sint din toate categoriile sociale,nu tine cont ca esti sarac sau ai conturi in banca. Este gresit sa spui si sa faci :"incerc doar o data pentru curiozitate",pentru ca dupa aceea devine un viciu si nu mai scapi in veci...Din păcate prea des se vehiculează expresiile “droguri uşoare” şi “droguri tari.
Spune Nu Drogurilor si spune Da Vietii.
