Inca o sansa la viata.

Viata este atit de scurta incit nu o mai poti repeta. Astazi  fac 6 luni de la a treia operatie in spitalul Polizu. Cind imi aduc aminte, simt un fior rece in corp. In data de 7 august 2010 la ora 8 dimineata am fost dusa in sala de operatie,am urcat cele trei trepte si am inceput sa pling.Pentru mine a treia operatie imi parea ca este prea mult,oricata vointa si curaj puteam avea...In acel moment ai impresia  ca poate va fi ultima secunda de viata.Este groaznic...Dar cind m-am trezit din anestezie totul a decurs normal,chiar pe seara m-am dat jos din pat fiind deconectata de la aparate. Am avut din nou acel curaj nebunesc,acea pofta de viata...Cred ca daca nu as fi avut incredere in mine si doctori,nu cred ca reuseam.Pe masa de operatie pina la anestezie,vedeam moartea ca pe un moment limita,fara sa realizez ca este doar un proces normal si inca unul ireversibil.Acum simt ca fiecare zi din viata mea este un dar de la Dumnezeu,asa simt acum...In acesti doi ani si jumatate cit m-am confruntat cu cancerul,am realizat ca viata este prea scurta ca sa o irosim pentru ca timpul nu asteapta pe nimeni.Nimeni nu poate sti ce ne preconizeaza viata,ea uneori ne pune la incercari oribile si ne face mai rezistenti,dar important este ca am reusit si de data aceasta.Ceea ce m-i sa intimplat ,a fost rezultatul neglijentei mele de a nu merge la doctor la timp,pentru ca datorita serviciului nu aveam timp de spital.Niciodata nu am avut timp pentru mine...De aceea spun de cite ori am ocazia,pentru ca sint un om patit,ca toate femeile sa mearga periodic la medic, pentru ca acel control reprezinta sansa la viata...

Inchei cu Trebuie Sa Traiesc.
gabriella.