Ma intreb citeodata : pentru ce se merita in viata sa faci sacrificii ? Si tot eu raspund : pai asta inseamna sa traiesti,sa te bucuri,dar sa si suferi in aceeasi masura. Uneori trebuie sa renuntam la ceva,pentru ca in viata nu le putem avea pe toate,dar cred ca si daca iti asumi suferinta oricarui fapt,poti fi si implicit profesional si iubit.Oricum daca ar fi sa am de ales intre dragoste si cariera,as alege fara sa stau pe ginduri cariera pentru ca ma defineste ca om.Si dragostea ne defineste ca oameni,
insa pentru mine ca persoana,este mai important sa ma simt realizata pe acest plan,sa stiu ca am muncit pentru ceva al meu. In cazul meu nu a fost nevoie sa aleg una dintre cele doua,pentru ca am avut norocul sa fiu pe acelasi drum cu sotul meu,incepind din facultate si pina in acest moment,avind aceeasi profesie si lucrind impreuna.Am lucrat zeci de ani la o companie mare care intre timp a fost vinduta asa cum sa intimplat si cu alte intreprinderi pe nimic. Munceam de dimineata pina seara uneori ne apuca noaptea,la implementarea datelor in diverse programe,pina cind pe plan local s-au desfintat posturile si sau relocat in diverse orase,incit timp de doi ani am facut naveta de doua ori pe saptamina la 200 km de casa. Asta-i viata...Te daruiesti profesiei,tu ca om te-ai pregatit pentru ceva anume,iei totul in serios,muncesti ca prostu...si nu ai nici o rasplata.Din contra daca vad ca poti, iti pun in carca mai multe. Pentru mine viata este o lupta continua,nu ma pling in nici un caz ca viata este asa pentru mine,ba mai mult : nu cred ca as schimba viata mea,caci este interesanta asa cum este. Ma gindesc la tot ce am facut, la toate prin cite am trecut.N-am sa-mi iert niciodata ca datorita profesiei,pentru ca asa gindeam eu atunci "nu am timp de doctori" ...era sa mor de cancer. Dar orice invat are si dezvat pentru ca datorita neglijentei mele am fost nevoita sa iau o pauza de aproape doi ani de recuperare.
Pentru asta ma repet mereu ca viata este o continua lupta. Nu-i asa ca merita atita lupta? Nu-i asa ca viata nu ar avea nici un sens daca nu ar exista lupta de fiecare zi ? Va las pe voi sa reflectati...
gabriella.
uneori in viata..ca sa castigi trebuie sa inveti sa pierzi..desi pierzi de prea multe ori dar castigi 1.....oricum viata merge inainte :D
RăspundețiȘtergereNu prea am pierdut in viata,de felul meu sint ff optimista si cred in puterile si convingerile mele.Chiar cind am dat de greu,deviza mea a fost TREBUIE SA REUSESC.Da sint pregatita si sa pierd...dar nu vreau.
RăspundețiȘtergereimi place deviza ta :Dsi te apreciez :D bafta
RăspundețiȘtergere"Viitorul si trecutul
RăspundețiȘtergereSunt a filei douã fete,
Vede'n capãt începutul
Cine stie sã le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sã fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te întreabã si socoate.
........
Tu rãmâi la toate rece,
De te'ndeamnã, de te cheamã;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera si nu ai teamã;
Tu întreabã si socoate
Ce e rãu si ce e bine;
Toate-s vechi si nouã toate
vtrmea trece,vremea vine..."
cam asta ar fi răspunsul la întrebărilor pe care fiecare dintre noi ni le punem la un moment dat..şi nu numai de la Eminescu încoace,nimic nu s-a schimbat,din contra mai mereu istoria se repeta...important este să fim loiali visului şi credinţei noastre în acesta,şi să apreciem clipa...
o seară minunată şi cu linişte în suflet să ai!:)...
Multumesc din suflet Ryanna pentru versuri, chiar mi-a facut placere sa le recitesc.In acesta postare am scris o mica, mica parte din experienta vietii.Tirziu...dar am inteles ca sanatatea este pe primul loc.Mai trebuie din cind in cind si o lectie de acest gen.
RăspundețiȘtergereO SEARA FRUMOASA RYANNA.