O viata avem...ne mintim,ne amagim si tot platim.Am hotarit ca in lumea mea sa fie mult soare si multi oameni frumosi. In ultimul timp am ajuns sa-mi gasesc fericirea in orice lucru simplu de exemplu in rasaritul soarelui pentru ca imi dau seama cat efort ii trebuie soarelui pentru a se ridica pe cer si sa ne incalzeasca sufletele,sa ne lumineze viata si trairea noastra. As putea chiar sa-i multumesc...pentru ca sa chinuit atatea miliarde de ani sa ne incalzeasca cu razele lui. In viata sunt momente in care simti ca mori putin cite putin si asta pentru ca nimic nu se intimpla sa te faca sa plingi sau sa rizi...cred ca sunt niste goluri existentiale care depind de noi daca le umplem sau nu. Fiecare dintre noi ...eu...tu...altii...ne scriem Cartea Vietii cu fiecare zi traita...o adevarata carte la care sa lucram zi de zi,sa o facem cu mai mult gust si poate chiar mai fascinanta....sa nu ne fie lene sa traim pentru ca altii ar da o secunda sa mai poata avea oxigen in tubul de reanimare.Si cand te gindesti ca timpul aluneca atat de usor,ca o apa curgatoare...ducem cu noi ziua si noaptea...si apare un alt maine...si ma intreb oare unde ne indreptam?
Poate spre acelasi gand...sa traim...sa lasam curat in urma noastra si cu toate astea sa ne prefacem zi de zi ca maine va fi si mai bine,sa visam la speranta care se agata de noi ca toate vin si pleaca,ca viata noastra este ca un specatacol trecator.
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu