Oare dece uitam sa fim fericiti pentru lucrurile mici,pentru zimbetul unui copil,pentru un rasarit de soare,pentru florile pe care le mangaiem si chiar si pentru o ploaie care ne racoreste si spala sufletul.Toate privite in ansamblu par lucruri mici dar minunate...si ne mai aducem aminte ca viata trece atit de repede...ca timpul nu se opreste in loc si nu se mai intoarce. Daca ma gandesc la viata mea,as vrea sa ma bucur de fiecare zi care trece,sa fiu constienta sa o pretuiesc in fiecare clipa,secunda...vreau sa traiesc viata mai incet sa inteleg ceva din ea si sa nu am impresia ca sa derulat ca un film prea repede.Astazi oamenii parca nu mai vad frumusetea vietii,toata ziua muncim,stam cu nasul in calculator,in carti, TV...si nu mai stim sa privim mai departe.
gabriella.
Intr-adevar traim vieti virtuale, cred eu... prieteniile se leaga pe mess, relatiile pe mess... nu zic, nu e un lucru rau, dar nici viata reala nu ar trebui sa fie data la o parte:)
RăspundețiȘtergereVezi tu C.L.M.noi am devenit dependenti de calculator si tv.Unii chiar uita sa-si cumpere o carte ,dar sa o mai citeasca...La servici cu ochii in PC,acasa la fel.Am devenit ca niste robotei. Cu mare drag te imbratisez si-ti doresc o seara frumoasa.
RăspundețiȘtergereai uitat sa adaugi familia flinstone,viata cu louie, lumea lui bobby , familia de ce , tunetozaurii si alte desene :))care au disparut in acelas timp cu Dracula siLumea Misterelor
RăspundețiȘtergereSi in legatura cu postarea ta ..cam asa e sau dus vremurile cand ajungeam acasa imi faceam tema si ieseam afara...mai ales iarna pai nu era zii in care sa nu vin "om de zapada" acasa....iarna asta ...2-3 iesiri maxim 5 si un cantonament atat+ ceva drumuri la magazin .........dar daca stam bine sa ne gandim cam "tehnologia" asta este viitoru ....
Ai dreptate,imi aduc aminte ca in copilarie eram foarte ocupata.Chiar nu stiu daca am fost un copil normal care se juca si el...Pe linga scoala in fiecare zi mergeam la ore de pian,aveam de 2 sau 3 ori pe saptamina zile de franceza,ca asa era la moda ,apoi orele de atletism si chiar nu mai stiu ce faceam.Iar acum am devenit dependenta de calculator.Multumesc de vizita.
RăspundețiȘtergere