Ce este si viata asta...nu am stiut sa opresc nimic pentru mine,am daruit totul si in sufletul meu nu a mai ramas nimic...decat amar...e prea mult timp de cand ascund dureri surde in mine.Nu merita sa plingi pentru nimeni...si totusi pling pentru ca ma doare sufletul,iar lacrimile trebuie sa-mi unga sufletul. Intotdeauna viata mea a fost si inca mai este ca o panza de paianjen in care se tes tot felul de evenimente placute sau neplacute,cu voia mea ...sau fara voia mea. Parca am obosit...am luptat prea mult sa ma realizez,apoi in ultimul timp cu cancerul. Da ...cred ca am obosit. Parca nu mai am acea forta de a lupta. Ma simt bine in ultimul timp cu un zimbet dar si cu o lacrima,si dorinta dar si chin...asa ma vad eu astazi...acum.Sunt momente in viata si noi nu suntem pregatiti pentru astfel de clipe...dar preferam sa ne mintim ca ne este bine.
gabriella.
buna asta "ne mintim ca ne este bine " foarte tare:P
RăspundețiȘtergereSalut prietene,vad ca ai remarcat,ai spirit de observatie,si acest aspect face parte din viata.
RăspundețiȘtergereexplica-mi si mie o chestie ..defapt trecuta prin viata si vreau un sfat...de la tine pentru inceput
RăspundețiȘtergere-eu sunt un tip glumet si imi place sa rad si crede'ma ca rad din absolui ORICE ..daca vreau sa rad , rad nimeni nu o sa imi interzica asta ...asa deci :
de ce cineva care spune sa fim fericiti ca toate se rezolva usor usor si sa nu mai fim asa pesimisti ca trec si lucrurile astea grele...si tot acel cineva imi zice sa nu mai rad ca nu e bine !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
daca vrei postezi comentariu daca nu :P NU :))Alegerea este a ta
De fapt ti-am raspuns la adresa de email,poate nu mai este aceea.Dar iti raspund si aici.Stiu ca esti un baiat glumet(adica vesel) cum zici tu ca rizi, dar si de treaba cu bun simt.Nu stiu poate observatia asta ai primit-ode la vreo fata.Risul este ca o terapie,este bine sa ridem,chiar sa facem haz de necaz,depinde de conjuctura.Cunosc oameni carora nimic nu li se pare amuzant.Nu-i cunosc prea bine, pentru ca incerc sa-i ocolesc.Daca risul sau glumele tale sint de calitate el va deveni un obicei care-ti va aduce zambete, iar zambetele sunt contagioase. Totul se rezuma la felul in care privesti lumea din jur,dar si cum te percepe ea.
RăspundețiȘtergereDe exemplu eu prefer sa fiu inconjurata de oameni veseli,care rid tot timpul,care au ceva de spus,dupa ce ca viata asta este asa cum e...e normal sa fim veseli.Chiar te rog sa procedezi asa...ca viata asta cine stie ce surprize ne mai ofera.Daca zimbesti,razi,treci mai usor prin viata.Parerea mea,acum tu faci cum stii.Vroiam sa te intreb ceva. Ce ai pus la inceputul blogului,pe prima pagina cum il deschizi,ca am vazut reclame adssens si chiar am leam vizualizat.Ce sa-ti mai spun? Sper ca te-am lamurit cu privire la ris.Sa ai numai zile frumoase , fericite si multa caldura in suflet...pentru ca meriti.Ti-am spus ca am un nepot de virsta ta care este mai atasat de mine mai mult ca de sora-mea,si cind am spus aceste cuvinte despre tine crede-ma ca ma pricep la oameni.O seara frumoasa si vezi ce faci la antrenament.
gabriella.
viata si intelegerea ei...are un pret...uneori...obositor...spui ca ai obosit...posibil sa simti asta..dar crede-ma...si eu am crezut la fel...cautind raspunsuri ..pentru mine si sufletul meu..sacrificind..multe dar totusi in ultimul timp am inteles in sfarsit ca totul...chiar totul are un sens...si singurul lucru ce-l putem face pentru a merge inainte e...sa privim inainte..nu in urma...trecutul e sfat,prezentul e viata,viitorul e speranta...desi uneori e greu...singurul lucru ce ramane fiind sa mentinem in noi lumina...sa nu o pierdem..sa o vedem...sa speram...pentru ca intr-o zi...va fi bine...Chiar daca uneori nu sintem pregatiti pentru cea ce infruntam...viata intodeauna ne da optiunea de a alege...si nu doar una sau doua ...alegerile sint cele mai grele insa...sii...da uneori ne autoamagim...pentru ca trebuie sa o facem...altfel ne-am prabusi...psihic si nu am reusi sa ne mai ridicam...asa cum am spus de curind intr-o postare nu exista lumina fara intuneric...si invers...depinde doar de cea ce vrem sa vedem....ai trecut prin ceva greu...ai luptat pentru viata...si ai invins...n te lasa doborata de viata pentru care ai luptat...
RăspundețiȘtergereMultumesc frumos Ady,pentru comentariu tau,chiar a mers la suflet.Stiu ,ti-am citit toate postarile chiar daca nu am comentat si sincer esti de o sensibilitate rara.Inca o data iti multumesc si simt ca aceste cuvinte vin din inima de la un om care la incercat viata si care in cele din urma a reusit sa-si caute linistea.Sa ai o viata frumoasa si cu multa lumina.
RăspundețiȘtergerepentru nimic...gabriella...ma bucur ca sint de ajutor...sensibilitate nu stiu cita am...si cea ce am,sa nascut din cea ce prin prisma sufletului am simtit si vazut...sint ani,multi ani in care am ratacit daca pot spune asa,pentru a intelege,sint inca multe de inteles...insa valoarea vietii cu toate ca am stiut-o nu am respectato de la inceput..se spune,si e adevarat ..niciodata nu e prea tarziu...pentru ca trebuie doar sa invatam sa punem valoare pe clipa...pentru a putea intelege insasi eternitatea...abia atunci vom sti cit de mult valoareaza cea ce sintem...
RăspundețiȘtergereIn viata in fiecare zi avem doua optiuni:sa ne fie bine sau sa o luam asa cum este.Noi trebuie sa alegem de fiecare data binele.De fiecare data optiunea este a noastra.Toti suntem trecatori,dar nimeni nu stie pina cind.Daca te trezesti cu o pofta de viata si iti imprimi in subconstient ca trebuie sa fie bine,asa va fi.Incearca si ai sa ramii surprinsa.Iti doresc numai zile senine si tot binele din lume!
RăspundețiȘtergereMultumesc MEG55 esti o draguta,ma bucur ca esti la fel de optimista.Zilele astea am avut niste probleme dar promit ca o sa te sun.Vezi ca te-am adaugat la prieteni pe Facebook.Multa sanatate Maria.
RăspundețiȘtergere