Pentru prima data ...

Pentru prima data in viata mea ma simt singura si debusolata. Astazi l-am internat pe sotul meu in spital pentru o interventie chirurgicala,dar datorita analizelor care au iesit cam proaste,operatia se amana pana miercurea viitoare. L-am internat in alt oras la recomandarea unui medic,nu este departe...as fi vrut sa stau cu el pentru ca am rude in acel oras,dar nu a vrut ca sa nu sufar sau sa ma oboseasca pe mine. Nu stiu ce este in capul lui,mai ales ca l-am simtit ca ii este frica...de fapt nu a fost internat niciodata  si mai ales nu a facut macar o injectie. In afara de cele patru luni cat am fost eu internata prin spitale nu am fost despartiti niciodata...la facultate am fost impreuna...la locul de munca la fel. Poate ca atunci cand eram eu in spital m-am concentrat asupra sanatatii mele cu gandul de a invinge boala...acum chiar ma simt singura...nu suport sa iau masa singura...nu pot sa beau cafeaua singura...imi lipsesc conversatiile dintre noi...in fine este foarte greu. Acum inteleg perfect persoanele care raman singure...astazi am trait una din cele mai triste zile din viata mea...cand am plecat de la spital l-am incurajat,dar pe drum pana la masina nu-mi mai stapaneam  lacrimile...lacrimi de durere. Intotdeauna eu am fost o persoana puternica si increzatoare in fortele mele,dar stiam ca depinde de mine,de vointa mea...de cate ori cineva din familie  era bolnav, ma rugam la Dumnezeu sa-mi dea mie acea boala ...pentru ca eu eram sigura ca pot trece acel prag.Sper sa-mi revin,sa fiu puternica asa cum ma stiu si sa nu arat ca sunt ingrijorata...sau macar sa pot masca acest lucru.         Inchei cu Trebuie sa Traiesc. gabriella.