Totalul afișărilor de pagină

luni, 6 mai 2013

Niciodata...

Niciodata nu as putea sa-mi reneg trecutul...fac parte dintre acele persoane care nu stiu sa uite,sau mai bine spus,nu vreau sa uit,pentru mine acele crampeie de viata reprezinta insasi viata mea. Chiar daca trecutul este presarat cu dureri adanci si cu lacrimi...el face parte din mine. Nici eu nu mai stiu de cate ori m-am ridicat si am privit inapoi si mereu am facut acelasi lucru...am adunat tot ce a mai ramas din sufletul meu sfasiat si l-am aranjat bucatica cu bucatica...apoi m-am ridicat si am privit inainte.Trebuie sa merg inainte,consider ca asa cum sunt amintirile mele,frumoase sau mai putin frumoase,ele sunt ale mele. Mereu imi va face placere  sa ma intorc in timp si sa le retraiesc...sa vad cum am crescut ca om sau sa vad cum am ras sau am plans. Da...de multe ori privesc inapoi la tot ce sa intamplat...dar privesc si cu speranta si incredere in viitor.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Un comentariu:

  1. D: asa este viata! Viata fiecaruia este ca un film in care fiecare este actorul principal.Sanatate,bucurii si impliniri, acum la inceputul sezonului cald.Ca nu mai stii ce este primavara sau vara adevarata.Pupici,am trecut cam rar pe la tine, fiindca am o noua preocupare,o gradina senzationala in care incerc sa-mi petrec timpul cit mai eficient si cit mai colorat si plin de zimbete.Gradina este linga o padurice si e tare frumos.Cind ajung acolo, fiindca merg aproape in fiecare zi...., nu mai am nici un gind ratacitor.Sa auzim numai de bine!

    RăspundețiȘtergere