Atâtea amânări şi irosiri în aşteptarea extraordinarului!
Pentru mine, extraordinarul înseamnă, pur şi simplu,
viaţa. Viaţa cu tot ce înseamnă din clipa în care deschid ochii în zorii unei
zile şi până noaptea târziu, când adorm cu gândul la oamenii dragi, la planurile
de viitor şi când îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru reuşite, pentru şanse şi
pentru oamenii minunaţi pe care mi i-a adus aproape.
Mie mi se pare extraordinar faptul că pot vedea. Şi că
pot merge. Mirosul cafelei mi se pare extraordinar.
Florile din balconul meu şi faptul că le pot îngriji,
ajutându-le să fie frumoase, mi se pare extraordinar.
Zâmbetele oamenilor pe care îi întâlnesc, micile atenţii
şi dovezi de prietenie pe care ni le oferim unii altora, mi se par
extraordinare. Îmbrăţişările şi mângâierile mi se par extraordinare. Împăcările
mi se par extraordinare. Muzica, râsetele copiilor şi vocile oamenilor dragi mi
se par extraordinare. Aromele şi culorile fructelor mi se par extraordinare.
Ploaia, nuanţele naturii, anotimpurile cu toate capriciile lor, cerul în toate
stările lui şi razele soarelui care încălzesc tot ce ating, mi se par
extraordinare. Liniştea din mijlocul naturii mi se pare extraordinară. Momentul
în care împart cu cineva un covrig, pe o bancă în parc, mi se pare extraordinar.
Braţele primitoare şi confortabile ale iubitului meu mi
se par extraordinare. Mâinile mici şi harnice ale mamei mele mi se par
extraordinare. Faptul că o mai pot vizita pe mama mi se pare extraordinar.
Exuberanţa prietenilor mei mi se pare extraordinară. Faptul că în fiecare zi am
ceva de făcut mi se pare extraordinar. Faptul că pot dărui, că am pe cine
mângâia, că am pe cine iubi, mi se pare extraordinar. Faptul că pot hrăni un
animal flămând mi se pare extraordinar. Faptul că pot aduce bucurie unui suflet
mi se pare extraordinar.
Şansa de a cunoaşte oameni, de a vorbi cu ei, de a
împărtăşi învăţături şi visuri, mi se pare extraordinară.
Voi sunteţi extraordinari!
Extraordinarul nu este atunci şi acolo. Este acum şi
aici. În clipa de faţă, în tot ce avem, în oamenii de lângă noi.
Extraordinarul înseamnă viaţa trăită, nu acele momente la
care visăm şi pe care le plănuim mult timp, sacrificând ceea ce suntem, ceea ce
avem şi timpul atât de preţios, netrăit...
- See more at: http://www.irinab.com/2014/07/extraordinarul-este-acum-si-aici.html#sthash.EBYMoa1P.dpuf
Atâtea amânări şi irosiri în aşteptarea extraordinarului!
Pentru mine, extraordinarul înseamnă, pur şi simplu,
viaţa. Viaţa cu tot ce înseamnă din clipa în care deschid ochii în zorii unei
zile şi până noaptea târziu, când adorm cu gândul la oamenii dragi, la planurile
de viitor şi când îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru reuşite, pentru şanse şi
pentru oamenii minunaţi pe care mi i-a adus aproape.
Mie mi se pare extraordinar faptul că pot vedea. Şi că
pot merge. Mirosul cafelei mi se pare extraordinar.
Florile din balconul meu şi faptul că le pot îngriji,
ajutându-le să fie frumoase, mi se pare extraordinar.
Zâmbetele oamenilor pe care îi întâlnesc, micile atenţii
şi dovezi de prietenie pe care ni le oferim unii altora, mi se par
extraordinare. Îmbrăţişările şi mângâierile mi se par extraordinare. Împăcările
mi se par extraordinare. Muzica, râsetele copiilor şi vocile oamenilor dragi mi
se par extraordinare. Aromele şi culorile fructelor mi se par extraordinare.
Ploaia, nuanţele naturii, anotimpurile cu toate capriciile lor, cerul în toate
stările lui şi razele soarelui care încălzesc tot ce ating, mi se par
extraordinare. Liniştea din mijlocul naturii mi se pare extraordinară. Momentul
în care împart cu cineva un covrig, pe o bancă în parc, mi se pare extraordinar.
Braţele primitoare şi confortabile ale iubitului meu mi
se par extraordinare. Mâinile mici şi harnice ale mamei mele mi se par
extraordinare. Faptul că o mai pot vizita pe mama mi se pare extraordinar.
Exuberanţa prietenilor mei mi se pare extraordinară. Faptul că în fiecare zi am
ceva de făcut mi se pare extraordinar. Faptul că pot dărui, că am pe cine
mângâia, că am pe cine iubi, mi se pare extraordinar. Faptul că pot hrăni un
animal flămând mi se pare extraordinar. Faptul că pot aduce bucurie unui suflet
mi se pare extraordinar.
Şansa de a cunoaşte oameni, de a vorbi cu ei, de a
împărtăşi învăţături şi visuri, mi se pare extraordinară.
Voi sunteţi extraordinari!
Extraordinarul nu este atunci şi acolo. Este acum şi
aici. În clipa de faţă, în tot ce avem, în oamenii de lângă noi.
Extraordinarul înseamnă viaţa trăită, nu acele momente la
care visăm şi pe care le plănuim mult timp, sacrificând ceea ce suntem, ceea ce
avem şi timpul atât de preţios, netrăit...
- See more at: http://www.irinab.com/2014/07/extraordinarul-este-acum-si-aici.html#sthash.EBYMoa1P.dpuf
Atâtea amânări şi irosiri în aşteptarea extraordinarului!
Pentru mine, extraordinarul înseamnă, pur şi simplu,
viaţa. Viaţa cu tot ce înseamnă din clipa în care deschid ochii în zorii unei
zile şi până noaptea târziu, când adorm cu gândul la oamenii dragi, la planurile
de viitor şi când îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru reuşite, pentru şanse şi
pentru oamenii minunaţi pe care mi i-a adus aproape.
Mie mi se pare extraordinar faptul că pot vedea. Şi că
pot merge. Mirosul cafelei mi se pare extraordinar.
Florile din balconul meu şi faptul că le pot îngriji,
ajutându-le să fie frumoase, mi se pare extraordinar.
Zâmbetele oamenilor pe care îi întâlnesc, micile atenţii
şi dovezi de prietenie pe care ni le oferim unii altora, mi se par
extraordinare. Îmbrăţişările şi mângâierile mi se par extraordinare. Împăcările
mi se par extraordinare. Muzica, râsetele copiilor şi vocile oamenilor dragi mi
se par extraordinare. Aromele şi culorile fructelor mi se par extraordinare.
Ploaia, nuanţele naturii, anotimpurile cu toate capriciile lor, cerul în toate
stările lui şi razele soarelui care încălzesc tot ce ating, mi se par
extraordinare. Liniştea din mijlocul naturii mi se pare extraordinară. Momentul
în care împart cu cineva un covrig, pe o bancă în parc, mi se pare extraordinar.
Braţele primitoare şi confortabile ale iubitului meu mi
se par extraordinare. Mâinile mici şi harnice ale mamei mele mi se par
extraordinare. Faptul că o mai pot vizita pe mama mi se pare extraordinar.
Exuberanţa prietenilor mei mi se pare extraordinară. Faptul că în fiecare zi am
ceva de făcut mi se pare extraordinar. Faptul că pot dărui, că am pe cine
mângâia, că am pe cine iubi, mi se pare extraordinar. Faptul că pot hrăni un
animal flămând mi se pare extraordinar. Faptul că pot aduce bucurie unui suflet
mi se pare extraordinar.
Şansa de a cunoaşte oameni, de a vorbi cu ei, de a
împărtăşi învăţături şi visuri, mi se pare extraordinară.
Voi sunteţi extraordinari!
Extraordinarul nu este atunci şi acolo. Este acum şi
aici. În clipa de faţă, în tot ce avem, în oamenii de lângă noi.
Extraordinarul înseamnă viaţa trăită, nu acele momente la
care visăm şi pe care le plănuim mult timp, sacrificând ceea ce suntem, ceea ce
avem şi timpul atât de preţios, netrăit...
- See more at: http://www.irinab.com/2014/07/extraordinarul-este-acum-si-aici.html#sthash.EBYMoa1P.dpuf
Atâtea amânări şi irosiri în aşteptarea extraordinarului!
Pentru mine, extraordinarul înseamnă, pur şi simplu,
viaţa. Viaţa cu tot ce înseamnă din clipa în care deschid ochii în zorii unei
zile şi până noaptea târziu, când adorm cu gândul la oamenii dragi, la planurile
de viitor şi când îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru reuşite, pentru şanse şi
pentru oamenii minunaţi pe care mi i-a adus aproape.
Mie mi se pare extraordinar faptul că pot vedea. Şi că
pot merge. Mirosul cafelei mi se pare extraordinar.
Florile din balconul meu şi faptul că le pot îngriji,
ajutându-le să fie frumoase, mi se pare extraordinar.
Zâmbetele oamenilor pe care îi întâlnesc, micile atenţii
şi dovezi de prietenie pe care ni le oferim unii altora, mi se par
extraordinare. Îmbrăţişările şi mângâierile mi se par extraordinare. Împăcările
mi se par extraordinare. Muzica, râsetele copiilor şi vocile oamenilor dragi mi
se par extraordinare. Aromele şi culorile fructelor mi se par extraordinare.
Ploaia, nuanţele naturii, anotimpurile cu toate capriciile lor, cerul în toate
stările lui şi razele soarelui care încălzesc tot ce ating, mi se par
extraordinare. Liniştea din mijlocul naturii mi se pare extraordinară. Momentul
în care împart cu cineva un covrig, pe o bancă în parc, mi se pare extraordinar.
Braţele primitoare şi confortabile ale iubitului meu mi
se par extraordinare. Mâinile mici şi harnice ale mamei mele mi se par
extraordinare. Faptul că o mai pot vizita pe mama mi se pare extraordinar.
Exuberanţa prietenilor mei mi se pare extraordinară. Faptul că în fiecare zi am
ceva de făcut mi se pare extraordinar. Faptul că pot dărui, că am pe cine
mângâia, că am pe cine iubi, mi se pare extraordinar. Faptul că pot hrăni un
animal flămând mi se pare extraordinar. Faptul că pot aduce bucurie unui suflet
mi se pare extraordinar.
Şansa de a cunoaşte oameni, de a vorbi cu ei, de a
împărtăşi învăţături şi visuri, mi se pare extraordinară.
Voi sunteţi extraordinari!
Extraordinarul nu este atunci şi acolo. Este acum şi
aici. În clipa de faţă, în tot ce avem, în oamenii de lângă noi.
Extraordinarul înseamnă viaţa trăită, nu acele momente la
care visăm şi pe care le plănuim mult timp, sacrificând ceea ce suntem, ceea ce
avem şi timpul atât de preţios, netrăit...
- See more at: http://www.irinab.com/2014/07/extraordinarul-este-acum-si-aici.html#sthash.EBYMoa1P.dpuf
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
