Astazi m-am intilnit in parc cu o doamna doctor,cunostiinte mai vechi
...doamna venea de la spital unde facuse o perfuzie...un om
minunat...de exceptie. Aceasta doamna doctor mi-a spus ca si dumneaei
este bolnava de cancer...dar intr-un stadiu avansat...era foarte
detasata...chiar nu imi venea sa cred. Ne-am plimbat cam o jumatate de ora si
in acest timp am reusit sa inteleg ca nu Dumnezeu ma pedepsit cand m-am
imbolnavit eu acum cativa ani. Multumesc... doamna doctor pentru lectia de viata
pe care azi,fara sa vreti mi-ai dat-o...multumesc ca m-ati facut sa cred ca
boala nu este un blestem...ci o pura intimplare sau neglijenta in cazul
meu. Cum este si boala asta...loveste chiar si intr-un om care salveaza
vieti. E greu,este cumplit,cunosc boala asta si in fata ei il ai
doar pe Dumnezeu , fara fonduri, fara ajutoare...ba nu !...cu ajutorul
rugaciunii tuturor.Exista atata boala, atata suferinta, atata
disperare……. eu am redistribuit mereu acei 2 % catre o fundatie …..e
nevoie de ei peste tot , oriunde sunt bineveniti si niciodata
suficienti. In tara asta totul te revolta si singurul ajutor il
asteptam doar de la Dumnezeu si oamenii din jur.Lupta cu cancerul ar
trebui sa ne transforme in luptatori si invingatori.Tot timpul am spus
ca pesimismul ar trebui pus in cui...pentru ca mai am multe de facut
incat daca as muri...mi-ar veni sa ma omor. Am trecut peste toate si voi mai trece de acum inainte...asa
sa-i fac in ciuda bolii...pentru ca viata merge inainte si nimic nu voi
lasa sa ma ingenuncheze.Multumesc Doamne ca mi-ai dat o lectie si am stiut sa trec examenul cu capul sus. Niciodata nu ma voi gandi sa renunt...nici
macar in visele mele cele mai urite...nu trebuie sa sper ca va fi
bine...trebuie sa fiu convinsa ca asa va fi...totul nu este decat o
provocare si indiferent de cat de grau mi-a fost...trebuie sa trec mai
departe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu