Când spui ceea ce gândești, riști să pierzi oameni dragi pentru tine. Oamenii nu mai apreciează sinceritatea, o consideră un defect și de multe ori, din păcate, o confundă cu invidia. Dacă încerci să ajuți, rareori ești înțeles și ascultat, de multe ori ești considerat invidios, răutăcios sau pur și simplu nu ești luat în serios. Fără să vrei te retragi, începi să-ți vezi de viața ta și să nu-i mai deranjezi pe ceilalți: nici atunci nu este bine! Te vor considera nepăsător, indiferent și orice altceva. De multe ori oamenii cred că ne cunosc, dar nu realizează cât de mult greșesesc. Oamenii se schimbă în timp, nu mai sunt cine eram acum un an și nici nu-mi amintesc cu ce am greșit acum doi ani. M-am acceptat așa cum sunt și mi-am interiorizat greșelile dar nu-mi pot petrece viața mergând înapoi, acceptând reproșuri. Cine vrea să înțeleagă, va înțelege. Cine continuă cu reproșuri și jocuri copilărești, va realiza că oamenii obosesc și la un moment dat nu mai dau explicații pentru că oricum nu sunt înțelese sau ascultate."
-sursa- http://eusuntfemeie.com/-
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
Buna Gabriella ...sint o femeie de 55 de ani ...am citit articolul tau ,am ramas foarte impresionata la ce ai scris ...nu stiu ce virsta ai dar eu trecind prin viata pot sa iti spun cu mina pe inima ca FOARTE ADEVARAT ai scris ceea ce ai scris ,m-am lovit in viata (din pacate ) cu de toate din cite ai scris tu aici ...doame ce dureros....si cel mai dureros este atunci cind primesti lovituri sufletesti din partea celor apropiati(aici fac referire familiei frati, veri ,si chiar jumatatea ta sau ...) iti doresc sa ai sanatate si putere sa treci peste toate
RăspundețiȘtergereCât adevăr în cele scrise! După ce epuizezi tot, inclusiv toată deschiderea și sinceritatea, devii...cumva...indiferentă! Și atunci vin alte acuze.
RăspundețiȘtergereMai bine nedependenți de părerea altora, indiferent cum ar fi ea. Ah, cât îmi doresc să ajung la acea complet nedependență! Mai am un pic...