"
Cel puţin aveam vise pe care le păzeam cu gelozie în adâncul inimii
mele, dar şi acestea s-au sfărâmat de zidul realităţii; s-au sfărâmat în
mii de cioburi, dar eu m-am aplecat şi le-am adunat pe toate, iar acum,
cu nesfârşită răbdare, le voi pune la loc. Le voi reda vechea lor
strălucire şi le voi pune aripi, ca să înveţe să zboare şi, încetul cu
încetul, să se înalţe la cer, atât de mult încât, cine ştie, poate vor
trece dincolo de acest zid şi se vor găsi de cealaltă parte, în acel loc
în care visele se adeveresc, iau mai întâi forma ideilor, apoi a
planurilor şi, în cele din urmă, devin fapte concrete"- Andreea Bocelli ,
" Muzica tăcerii"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu