Totalul afișărilor de pagină

duminică, 19 martie 2017

Zece luni fara tine Mama Mea...

Cand pierzi pe cineva fara de care nu-ti puteai imagina viata, inima ti se rupe iremediabil şi niciodata nu vei trece peste aceasta tragedie. Nu vei putea uita niciodata,oricat ai vrea pentru ca oamenii pe care îi pierzi, raman, de fapt, cu tine. Toata lumea spune ca dragostea doare, dar nu cred... singuratatea doare. Sa pierzi pe cineva doare ingrozitor de rau . Cand pierzi o fiinta draga ti se rupe inima in doua si te lasa fara suflare, pentru ca nu esti niciodata pregatit sa spui adio. Niciodata. Cu toate astea, moartea este o parte foarte reala si naturala a vietii.Si totusi oricat de  indiferent si cat de bine te pregatesti pentru ea, tot te ia prin surprindere. Cand mi-am pierdut mama am pierdut tot...sperante, vise ,prezent, viitor ,ratiunea de a mai trai iar viata parca se oprise in loc...Prin ce am trecut atunci cand din salonul spitalului mi-am dus mama la morga,prin ce am trecut a doua zi cand a trebuit sa merg si sa-i aleg sicriul si crucea, nu se poate descrie in cuvinte.Au urmat zile si nopti de zbucium de disperare,de asteptare sa se intample ceva...de cautari a raspunsului la intrebarea "de ce?"...de cautarea a unui ..."ceva"de care sa ma agat si sa merg mai departe....am plans, am urlat de durere si am privit din nou inainte.Se pare ca toti trebuie sa facem asa pentru ca asta-i sensul vietii.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu