"În spatele zâmbetului meu sunt multe răni vechi... și au durat ani întregi să se vindece. Viața nu a fost ușoară așa cum mi-aș fi dorit... dar, asta nu m-a învins niciodată. Fiecare lecție dureroasă în parte, m-a făcut să apreciez și mai mult momentele frumoase. Trecutul m-a învățat multe lecții... și nu am de gând să-mi repet greșelile."
Cum ai putea
înțelege tristețea din ochii unui om, dacă în ai tăi se scaldă bucuria?
Cum ai putea înțelege o inimă zdrobită, dacă a ta este
completă?
Cum ai putea înțelege dorul care sugrumă și ucide,
când ție nu ți-e dor?
Cum ai putea înțelege frigul ce cuprinde întreaga
făptură a unui om, dacă ție ți-e cald și plăcut?
Cum ai putea să înțelegi neputința de a schimba ceva,
când tu nu ai nevoie de schimbări?
Cum ai putea înțelege tragedia omului care nu poate
fi alături de cel pe care-l iubește, când tu îl ai pe cel drag alături?
Cum ai putea înțelege disperarea celui care cerșește
o clipă, când tu dispui de cât timp ai nevoie?
Cum ai putea înțelege strigătul sfâșietor din
sufletul celui care își dorește să poată îmbrățișa pe cineva, când tu îi poți
îmbrățișa pe ceidragi oricând?
Cum ai putea înțelege lacrimile arzătoare pe care le
varsă un om, dacă tu ai un zâmbet înfloritor pe chip?
Cum ai putea înțelege povestea de viață a unui om,
dacă nu tu o trăiești?
Nu poți! Nu ai cum! De aceea, nu judeca. Nici
tristețea, nici bucuria, nici suferința, nici neputința, nici faptele, nici
dragostea, nici ura, nici lacrimile, nici strigătul, nici tăcerea, pentru că nu
le cunoști motivele... -sursa-https://singuracumine.blogspot.ro/2017/04/cum-ai-putea-intelege.html -
"Sufletul nu se îmbracă cu bani și nici cu aur. Sufletul se îmbracă cu
iubire, cu bunătate, cu respect, cu simplitate, cu mângâiere. Sufletul
nu se îmbracă cu invidie și nici cu ură. Sufletul se îmbracă cu ajutor,
cu înțelegere, cu blândețe, cu iertare. Haine care vor fi întotdeauna la
modă, indiferent de timpurile în care ne aflăm! -" -sursa- Dincolo de aparente-
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire. gabriella.
Vei întinde mâna să ridici în corabie un om care
strigă că se îneacă și tu vei cădea. Și nu se va mai sinchisi vreodată
să te scoată din valuri…te va mai și arăta cu degetul că ai căzut…
Vei întinde mâna să hrănești pe cineva, se va sătura și apoi te va
înjura. Sau te va mușca. Sau îți va deveni dintr-o data cel mai aspru
judecător… Vei invita un suflet
înfrigurat, îndurerat, însingurat, în casă ta, într-o seară ploioasă de
toamnă… Iar după ce se va încălzi, se va îmbăia, va mânca bine și se va
odihni în patul pe care i l-ai pregătit cu drag te va scoate afară, în
plină iarnă… Vei întinde mâna să ajuți un om căzut la pământ, se
va ridica, se va scutură de praf, va prinde puteri, ți-o va lua înainte
și… Îți va purta apoi pică toată viața! Vei face un bine cuiva, iar pe de altă parte ți se va lua ceea ce îi era mai drag sufletului tău… Vei pansa răni și vei primi pumni. Vei oferi flori și vei primi bolovani. Vei dărui alinare și vei primi judecăți. Vei dărui sprijin și vei primi cuțite în inimă. Vei dărui timp și vei primi reproșuri. Vei dărui încurajări și vei primi priviri disprețuitoare. Vei ridica și vei cădea mai rău. Vei susține și te vei prăbuși. Vei alina setea și vei primi venin. Vei sătura foamea și vei primi otrăvuri. Vei da aripi, iar tu vei fi mai lovit… Nu te opri! Chiar dacă uneori se pare că nici un bine nu rămâne nepedepsit aici, pe pământ.
Chiar dacă uneori se pare că cineva se străduiește parcă din răsputeri
să te facă să îți promiți că nu vei mai face un bine în viața ta.
Chiar dacă uneori ajungi la exasperare și te întrebi de ce oare a face
răul este atât de la îndemână, în timp ce dacă te hotărăști să faci un
bine lumea se va întoarce într-un fel sau altul împotriva ta. Da, dar miza e mare.
Oricât ar durea să îl faci pe unul și să nu îl faci pe celălalt, nu
uita că atunci când vom pleca de aici, vom pleca doar cu ele: cu binele
și cu răul pe care le-am făcut. Așa că în loc să sudui, să îți plângi de
milă și să faci pe victimă neînțeleasă, mai bine amintește-ți că și tu
ai răspuns de atâtea ori în același fel vreunui bine făcut…. Și mai bine
mulțumește-le celor care nu îți răsplătesc binele pe care l-ai făcut
aici. Uneori cele mai frumoase palate sunt cele construite din bolovanii pe care alții i-au aruncat în noi. Cele mai îndrăznețe aripi ne-au fost puse de cei care ne-au rănit cel mai mult… Cele mai frumoase flori au crescut acolo unde am plâns cel mai cu foc… Iar cei care ne-au răsplătit binele cu rău ne-au făcut cel mai frumos cadou: ni L-au îndatorat pe Dumnezeu! Așa că nu, nu te opri… Dăruiește aripi, chiar dacă tu vei fi mai lovit. Dăruiește-ți inima, chiar dacă tu vei fi mai strivit. Dăruiește, chiar dacă asta înseamnă să te lași răstignit… Cel care ne-a iubit cel mai mult, Cel care a venit să ne mântuiască, Cel care a înviat a treia zi… așa a murit!" -sursa-Floarea din asfalt" - Alexandra Svet-
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire. gabriella.
Viața ne pune de multe ori la încercări.Unele care parca lasă urme
adânci in inimile noastre.In urma acestora devenim mai puternici sau ne
pierdem încrederea.Pentru fiecare dintre noi e scris acolo ceva sus.In
urma ultimei experiențe grea din viața mea m-am rugat neîncetat si am
realizat ca nimic pe lumea aceasta nu e mai important decât sănătatea
mea, ca am uitat sa ma bucur de ceea ce am si ca probabil de foarte
multe ori mi-am neglijat sănătatea si pe mine însumi.Astazi vreau sa- i mulțumesc lui Dumnezeu ca mi- a trimis îngerul sau păzitor sa aibe grija de mine.
Nu-mi place când ne ocupăm timpul gândindu-ne la ce și cum ar trebui
să facem pentru a rezolva anumite probleme ce apar în viața noastră.
Parcă ne stoarcem de toată energia pozitivă încercând să găsim soluții
și uităm să mai trăim cu adevărat. Uităm că niciodată nu ne vom
putea rezolva problemele dacă sufletele noastre nu vor fi liniștite.
Uităm că nu ne ajutăm deloc forțându-ne să nu mai vedem lucrurile
frumoase și să ne concentrăm doar asupra celor ce ne dau bătăi de cap. Mi-ar plăcea, să avem de fiecare dată tăria de a NU întuneca tot ce e luminos în viața noastră atunci când apare o nemulțumire.
Viața asta e atât de scurtă și noi pierdem atât de mult timp dând prea
multă importanță nefericirii, uitând de fericire, încât parcă am avea
ocazia să trăim zece vieți astfel încât din acestea să putem alege.
Vreau să-mi promit mie că de astăzi, voi face tot posibilul să-mi
trăiesc fiecare zi ca și când ar fi ultima. Așa cum vreau, așa cum simt,
așa cum știu că-mi face bine. Fără să mă gândesc la tine, ci
întotdeauna la mine. -sursa- * Invitație la Visare
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire. gabriella.
"Si nu stii ce ochi care s-au stins candva pentru un vis, nu stii ce
maini ce s-au jertfit candva pentru o credinta, nu stii ce inima ce a
murit candva din prea multa iubire, iti mangaie acum nevazut sufletul si
plang acum prin ochii tai. Si nu stii al cui e visul frumos ce iti
bucura dintr-o dat sufletul, nu stii ce dureri nealinate isi cauta acum
un raspuns prin setea ta, nu stii cine se bucura acum, prin ochii tai,
de un loc drag de care i-a fost atat de dor. Nu stii. Simti. Si atat. Si iti intinzi mana plina de dor, s-atingi visul sfant ce lor le-a fost smuls. Nu stii. Doar mergi inainte. Si atat.
Stii un singur lucru. Si iti e de ajuns. Caci e singurul lucru sigur,
mai sigur decat zidurile inchisorilor care le-au inghitit trupurile- dar
nu nadejdea, tineretile- dar nu sufletul, vietile- dar nu viata
vesnica. Singurul lucru sigur- mai sigur decat toate afisele astea care
costa averi si din care iti zambesc fatarnic fetele vandutilor astora de
care nu isi va mai aminti nimeni peste sute de ani- decat cu furie si
blesteme. Stii singurul lucru sigur. Mai sigur de un milion de ori
decat realitatea asta sinistra pe care ti-o vand ambalata in sclipici,
scandal si fundal sonor de film prost. Tu stii...Si mergi mai departe. Tot inainte. Ca razi, ca plangi, orice ar fi.
Caci tu stii... Tu stii bine, din ce in ce mai bine, din ce in ce in ce
mai bine, un lucru care nu are nevoie de traduceri, afise sau
reclama...acel lucru care trece, dincolo de timp, de ziduri si morminte,
ca un curent prin inima ta. Tu stii...Fara sa stii macar de unde si cum si de ce o stii... Dar stii sigur, din ce in ce mai sigur... Ca se vor intoarce intr-o zi!" -sursa-FLOAREA DIN ASFALT-
"Pe oamenii frumoși nu îi găsești oriunde, dar îi întâlnești
întâmplător, în clipa în care ai nevoie de o astfel de persoană
minunată. Pe oamenii frumoși nu-i
alungă coincidențele, întâlnirile inopinate, nu-i sperie greutățile și
nu se simt complexați.Pe oamenii frumoși nu trebuie să-i cauți și nici
să depui mare efort, ei vor apărea subit în clipele grele din viața ta
exact ca un miracol mult așteptat. Vei da peste ei la fiecare pas, dar
uneori nu-i vei recunoaște. Nu, nu sunt invizibili, ci mai degrabă
ascunși de priviri răutăcioase, de minți perverse și rele, de suflete
urâcioase. Oamenii frumoși sufletește sunt minunea noastră de fiecare
zi. Cu un zâmbet, cu o vorbă dulce, cu un gest bând reușesc să
înfăptuiască minuni. Căci nu e nimic mai prețios în momentele de cumpănă
din viață decât un astfel de om, de suflet, de minune. Omul frumos
sufletește dăruiește din inimă, nelimitat. Se comportă ca orice om
obișnuit, iubește și suferă ca un om obișnuit, dar niciodată nu se lasă
îngenunchiat de soartă. Are întotdeauna o vorbă bună pentru tine, un
sfat înțelept, un zâmbet, o îmbrățișare. Este lângă tine atunci când ai
nevoie de cineva și chiar în clipele în care nu vrei să vezi și să
vorbești cu nimeni. Este brațul care te consolează, prezența care te
liniștește, oaza către care dorești să eșuezi. Oamenii frumoși
sufletește sunt cei care îți fac ziua mai frumoasă, cei care te ascultă
indiferent de oră, cei care lasă ușa deschisă pentru tine indiferent de
împrejurări..." "Gândurile frumoase înmuguresc în suflete pure...
iar lucrurile mici sunt cele care pot umple cu dragostea lor cea mai
importantă cameră a sufletului nostru..." ...Într-o zi, mi-am dorit
să fiu un creion. Mi-aş fi dorit să pot să scriu destinul oamenilor, să
pun acolo multă fericire, multă înţelepciune şi multă, multă sănătate.
N-am reuşit.....şi dacă nu pot fi un creion, atunci să mă ajute cineva
să fiu o gumă de şters......Tare mult mi-aş dori să şterg tristeţea şi
durerea din sufletul oamenilor!!!! Dar pot să ofer un zâmbet pentru
tine!!"
"Mi-ar plăcea, dar știu că nu e posibil, să-mi pot lua înapoi greșelile.
Să pot lua înapoi povara dezamăgirilor pe care le-am lăsat în urmă. Să
dăruiesc un zâmbet, acolo unde am lăsat
să curgă o lacrimă. Să șterg cu "Iartă-mă" un "Te urăsc" spus în grabă,
care nici măcar nu a fost simțit cu adevărat sau să fiu din nou pe
placul unor oameni pe care mi-am permis să-i judec fără să-i cunosc prea
bine. Dar nu pot. Nu putem face asta. Pentru unele lucruri chiar există
"prea târziu". -sursa- Iustina Ţalea-www.momenteinviata.ro-
Am încercat să mă obișnuiesc cu singurătatea, am încercat să mă descurc singură fară a-mi construi obligații față de ceilalți.
Am învățat că este mai bine așa, să rabd puțin mai mult, să fac
lucrurile așa cum vreau eu decât să mă ascund după compromisuri.
Privindu-mă am realizat că în timp mi-am impus noi schimbări și am
reușit să-mi vindec sufletul, să mă iubesc, să mă respect, să mă plac.
Am învățat, în singurătatea mea, să-mi ascult inima dar să stau de vorbă
și cu rațiunea. Să respect oamenii din jurul meu, să-mi văd de treabă, să nu deranjez pe nimeni, să nu mă aștept la nimic.
Oamenii pe care i-am iubit, ne lasă o învățătură, pe lângă nenumăratele
amintiri. Amintirile frumoase ne fac să ne bucurăm, amintirile
neplăcute ne fac să devenim mai puternici.
Fiecare om îşi creează propriul său univers, fiecare suflet este o lume întreagă.
Un scaun pe care îl privim împreună va exista, ca realitate obiectivă,
în universul fiecăruia dintre noi, dar semnificaţia pe care o vom acorda
prezenţei acelui scaun în calea privirilor noastre va fi diferită de la
un om la altul. Fiecare avem propria noastră înţelegere şi capacitatea
de a ne forma propriul univers. Cu toate acestea ceea ce apare în
universul nostru exterior este o reflexie a universului nostru interior.
Din multitudinea de oameni care există, îi vom cunoaşte doar pe aceia
care corespund universului nostru interior.
Bîrfindu-vă „prietenii” sau cunoscuţii, vă bîrfiţi pe voi înşivă.
Judecîndu-i pe ceilalţi, reliefîndu-le defectele, vă judecaţi fără să
ştiţi pe voi înşivă. Ceea ce vreţi să transformaţi la ceilalţi sînt
lucrurile care trebuie transformate în voi înşivă. Ceea ce iubiţi în
ceilalţi sînt lucrurile pe care le iubiţi în voi înşivă. Dacă aveţi
puţine de iubit la ceilalţi, aveţi puţine pe care să le iubiţi la voi
înşivă. Nu-i puteţi vedea pe ceilalţi mai mult decît vă vedeţi pe
voi înşivă. Nu puteţi simţi calităţile celorlalţi dacă nu le aveţi voi
înşivă. Dacă vezi defectele celuilalt şi cu toate acestea
continui să-l iubeşti sau cel puţin să rămîi detaşat, înseamnă că acele
defecte pe care le vezi la celălalt chiar sînt ale lui şi nu ale tale,
dar dacă vezi la altcineva anumite defecte, iar acest lucru te
deranjează, te supără, te irită, te intrigă înseamnă ca acele defecte
sînt şi ale tale sau poate chiar numai ale tale. Gîndiţi-vă la
toate acestea înainte de a-i mai judeca pe ceilalţi! Ceilalţi sînt în
universul vostru pentru a vă ajuta să vă cunoaşteţi mai bine, pentru a
vă ajuta să vă sporiţi iubirea şi înţelepciunea. Nu ţineţi cu dinţii de
oamenii din viaţa voastră. Unii au darul de a vă învăţa un lucru, alţii
mai multe. Fiecare om din viaţa ta va rămîne alături de tine atît
timp cît prin ceea ce este, va reflecta o parte din tine, dîndu-ţi
şansa de a te cunoaşte mai bine şi de a deveni bogat în lumină sau în
absolut, după cum îmi spunea o prietenă de curînd. Acest lucru este
valabil atît în ceea ce priveşte prezenţa prietenilor cît şi a
duşmanilor. -sursa- Cristian Ţurcanu-
De te-ai întrebat vreodată, cât este lumea de mare, Eu îţi spun că universul, ţi se-ntinde la picioare. Şi dacă te-ai întrebat, cum e oare fericirea Vin acum şi îţi răspund, întoarce numai privirea. Ia priveşte dimineaţa cum soarele se trezeşte, Cerul dându-l la o parte , ai să vezi că te uimeşte Ia în mână roua rece, ce se-aşează peste flori, Ai să vezi atunci natura cum se scaldă în culori Sau dacă te uiţi atent , firul ierbii cum răsare, Bucuria te cuprinde , fără să aibă hotare. Simte numai primăvara aerul cum te-mpresoară Toate florile din rai , pe pământ atunci coboară. Dacă te laşi mângâiat , ziua de-o rază de soare, O să te simţi mult mai bine , fă numai o încercare. Uităte-ntr-o zi –norată pe fereastră peste zări, Perdeaua de ploaie deasă cum coboară dintre nori. Cănd copilu-l ţii în braţe şi-ţi zâmbeşte nencetat Bucuros devii îndată chiar de nu te-ai aşteptat. Iar când fluturii dansează în stomac de-ndrăgostit, În magie se transformă, răsărit sau asfinţit. Dacă încă te întrebi de eşti sau nu fericit, Eu îţi spun priveste-n juru-ţi ,preţuieşte , fii zgârcit Nici o clipă nu lăsa să se scurgă în zadar Viaţa este o minune ce ţi-a fost dată în dar ! -sursa-Teodorescu Lacramioara-
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire. gabriella.
Cand vine noaptea si pun capul pe perna,inchid ochii si parca zeci de
ganduri imi inunda mintea...unele sunt placute,altele nu...altele prea
grele si apasatoare. Incerc sa le asez intr-o ordine dupa prioritati,dar
in ultimul timp imi este imposibil sa fac acest lucru...vreau sa fac
curatenie printre ele...dar nu pot. Nu stiu cand voi scapa de
ele...incerc sa-mi eliberez mintea de griji nenumarate si de stres . Asa
sunt eu...sunt un om care imi fac griji pentru orice si oricine,ma
incapatinez sa gasesc solutii,dar am momente cand simt ca nu mai am
putere incat imi pierd increderea si speranta. Acum cred cu tarie ca "ce
tie scris sa se intample,se va intampla"...si uita asa,eu cu gandurile
mele in miez de noapte,mai scriu o pagina in cartea vietii.
"S-ar
fi putut, dar nu te-am uitat. Eu nu uit nimic. Câteodată mi-e frică să
nu mor de-atâta memorie. Nu uit nimic şi pe nimeni. Iar cine-a-nsemnat
ceva în viaţa mea, un ceas măcar... nu mai are nici o şansă să-l uit."
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire. gabriella.
Viata mea in ultimul timp este formata dintr-o succesiune de momente. Ce bine ar fi ca toate sa fie in favoarea mea!.Cred ca as fi fericita toata viata...ba nu,de atata fericire m-as plictisi. Sunt putin ironica...stiu acest lucru...stiu ca uneori imi inchid gandurile rele in mintea mea...stiu ca gresesc si ma consum enorm pentru orice...dar adevarul este ca eu sunt singura care le poate rezolva acum la momentul acesta. De ceva timp parca traiesc un vis...un vis urat care as vrea sa se termine acum. Vreau sa cred ca realitatea este cea pe care o stiam eu,realitatea aia care-mi dadea linistea sufleteasca.
Golul din sufletul unui om si mai ales singuratatea cred ca sunt niste
chinuri imense...greu de suportat. Uneori stau si ma intreb cum de mai
supravietuieste acest suflet la cate incercari in viata este supus!
Despre mine pot sa spun si de fapt nu este numai afirmatia mea...cred ca
sunt o optimista bolnava ca am reusit sa supravietuiesc...in lumea
asta a noastra am indurat tot, dar
n-am reusit sa-mi golesc sufletul pana acum...cred cu tarie ca mai am
inca resurse si dupa o zi in care alunec de pe varful muntelelui intr-o
prapastie,am curajul ca a doua zi sa o iau de la capat si
de a nu renunta...dar stiti de ce reusesc? Pentru ca intotdeauna simt
ca traiesc cand fac curatenie in casa sufletului meu...atunci dispar in
sacul aspiratorului toate durerile, toate indoielile, toate lipsurile...iar in locul lor intra soarele, bucuria vietii si...dorinta de a trai.
"A venit timpul sa accept macar un adevar cu folos: nu are rost sa scormonesc, nu are rost sa cersesc, nu are rost sa caut. Marile descoperiri, revelatiile sfinte, ca si marile iubiri, ti se dezvaluie intregi, in toata maretia lor, fara sa fie nevoie sa le urmaresti sau sa alergi dupa ele. Iubirile adevarate ti se dezvaluie firesc, precum rasaritul, precum ploaia, precum curcubeul. Precum primavara asta nebuna care mi se arata, stiind ca nu am cum sa nu ii simt lumina."
