Cine s-a gândit vreodată ...

"NE-NŞIRĂM ZILE PE AŢĂ ŞI PE SÂRMĂ-N ECHILIBRU PLIMBĂM ZÂMBETE STINGHERE....
Cine s-a gândit vreodată că-n vâltoarea unei vieţi pierdem fără îndurare câteva bucăţi din noi, insistând să valsăm doi şi sfârşind la fel de singuri la ceasuri de dimineţi precum Petru o păţise când îşi părăsise Domnul lepădându-se pe sine şi-nchinându-şi veşnic-somnul la icoana neputinţei. Umilinţei de atunci i se-adaugă alene sfânta lene şi lehamitea că totul zace scris deja în Carte. Şi ne-mparte, fără s-avem drept de veto, îngânând un alegretto, în pierduţi şi în tirani. Cei cu bani vor să-şi controleze Soarta, însă reuşesc cumva să se-mpiedice de ea şi să-şi rupă în cădere câteva mândrii şi-un cap.
Oare când ne-o deştepta? Când ni s-or deschide ochii pentru a vedea CEVA? Ne minţim cu-nverşunare cum că suntem fericiţi... voi glumiţi?! Cine şi-a săpat în el ca să ştie că acolo rătăceşte Dumnezeu şi ne bate-n porţi şi strigă, iar pe noi nu ne intrigă că-L făcurăm semizeu. E atat de natural că l-am pus pe locul doi, iar pe primul suntem NOI! Unde ştim că ne e locul!... Suntem boi!
Ne-am pierdut.... să-i oferim celui care ne găseşte recompensă însutit? Ne-am tâmpit! Nu suntem dispuşi s-o facem dar ne coacem între coaste uriaşele orgolii şi prin găuri de la molii, peticite fără sens evadează bietul suflet dar cu un efort imens.

Ne-nşirăm zile pe aţă şi pe sârmă-n echilibru plimbăm zâmbete stinghere fără nici un fel d-efort
Şi ne deşirăm prin Viaţă suferind de amnezie netratabilă şi gravă, noi, împinşii de resort."
Monica Trofim 10 ianuarie 2019

 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.