Imi vine sa
strig, sa spun cu voce tare... e prea mult!. Prea multa inghesuiala,
prea multa fuga inutila, prea multe eforturi, prea multa singuratate,
prea multa indiferenta, prea multa slabiciune...Am sperantele obosite... am
avut vise... dar mai presus de toate am sentimente si ele imi apartin.
Am in minte ochii tai, imi suna in creier vocea ta, dar cel mai dureros
este ca... nu te mai am in lumea mea...Totul e intr-o liniste apasatoare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu