Puterea
de a schimba lucrurile e în noi, în permanență. E necesară aceeași
cantitate de energie atât pentru a ne îngrijora cât și pentru a fi
pozitivi. Să folosim atunci energia pentru a gândi pozitiv. Uneori doar
să privim un lucru dintr-un unghi diferit poate schimba situația.
Viitorul fiecăruia dintre noi începe cu următorul gând...
Merita riscul, ma intreb…oare chiar merita…? De ce as vrea sa ma
intorc la ce aveam in trecut ? Daca Universul mi-a luat acel ceva cu un
scop? Poate nu il meritam,
Stii…intrebarile astea atat de multe pe care mi le puneam la inceput, incep sa
apara din nou in mintea mea.Dorinta mea si amintirile trecutului aprind si mai mult acea scanteie
care se transforma intr-o flacara pe care o vad tot mai bine si ma
simt tot mai aproape de ea...
Imi amintesc ca am incetat de mult sa mai stau de vorba cu sufletul meu,
rascolind in cotloanele amintirilor si aproape nu reusesc sa-mi
amintesc cand am intrebat ultima data: Ce faci suflete, cum esti?....
oare cand am incetat sa mai stau de vorba cu el?...
Sunt
zile ca aceasta cand imi simt sufletul inecandu-se in lacrimii, ma
doare ca nu pot face nimic si continui sa merg cu el,impreuna pe drumul tacerii...
Au existat oameni care m-au tratat cu indiferenta sau duritate, care au
incercat sa para reci , oameni
care m-au tradat, dar nu am renuntat in a le arata ca exista si lucruri
bune si de cele mai multe ori am reusit.Este adevarat ca viata nu e roz, oamenii sunt de multe ori rai, egoisti,
falsi, mincinosi si mai ales tradatori, insa pe aceia ii indepartez din
viata mea, evitand astfel situatiile neplacute ce ar putea sa apara. Si
pentru ca viata e dura cu fiecare dintre noi, am incercat sa privesc
dincolo de aparente, sa vad partea aceea frumoasa a fiecaruia.Vreau sa cred ca pentru acesti oameni,care au trecut prin situatii care
i-au afectat teribil, mai exista o speranta, ca acesti oameni pot fi
‘“salvati “ doar tratandu-i cu bunatate, caldura si iubire.
Nu de putine ori m-am intrebat cel putin o data “De ce?”. De ce eu? Cum de
totul s-a transformat intr-un cosmar si ma intreb daca nu cumva a fost
doar o iluzie. Uneori
poate ar fi bine sa nu ma intreb niciodata de ce tocmai eu, ca s-ar putea
sa nu primestc vreodata un raspuns, desi multi imi vor spune “pentru ca
suferita te face mai bun”. Serios?! Oare asa sa fie? Nu cumva faptul ca
am pierdut ceea ce mi-am dorit si mi-a fost cel mai drag, ma face mai egoista, mai dura,
mai nemilosa...Am multe intrebari. Poate prea multe, dar ma gandesc sa nu mai caut un
raspuns la ele pentru ca nu vreau sa sufer mai mult. Este mai bine asa...
Suntem obijnuiti sa judecam pe cei de langa noi atunci cand gresesc,
si nu ne luam timp sa ne punem o secunda in locul lor, sa intelegem, ca poate in locul lor am fi facut la fel...Atunci cand cineva
ne raneste il excludem din viata noastra, fara sa ne gandim de cate ori
si noi am ranit pe altii... Atunci cand ne simtim singuri si tristi ii
condamnam pe cei care nu ne sunt alaturi fara sa realizam ca au fost
numeroase momentele cand ei aveau nevoie de noi si nu am fost acolo... E
mai usor sa condamnam decat sa intelegem, e mai usor sa excludem pe
cineva din viata noastra decat sa iertam... Ar trebui sa ne ajutam unii
pe altii, asa e natura umana, sa vrem sa traim din fericirea celorlalti,
nu din suferinta lor... Nu ar trebui sa ne urâm si sa ne dispretuim, e
loc pentru toti în lumea asta, iar pamântul e bogat si darnic...
Fiecare dintre noi ajungem la un moment dat sa trecem prin experiente
mai mult sau mai putin neplacute, insa se spune ca asta se intampla doar
pentru a pretui mai mult ceea ce urmeaza sa apara in viata noastra.Priveste in urma. Cu siguranta acea experienta a fost dureroasa… dar
las-o acolo in trecut, unde ii e locul si mergi mai departe, fara a te
autodistruge.Oamenii au o Legenta Personala, pe care trebuie sa o traiasca. Poate ar
trebui sa nu ne mai temem sa ne dorim tot ceea ce ne-ar placea sa avem
in viata noastra, de tot ceea ce este nou.Se spune ca daca vrei cu adevarat acel ceva , tot Universul conspira
la realizarea dorintei tale. Asa ca nu renunta la fericirea ta, la
dorintele tale, la zambetele care te fac sa fii o persoana deosebita. Sa
iti lasi zambetul sa dispara atunci cand viata te doboara,e cea mai
mare greseala!
Ne-am ratacit pe drumul unei vieti care poate fi libera si frumoasa. Lacomia ne-a otravit sufletele.
Gândim prea mult si simtim prea putin. Mai mult decât tehnologie,
avem nevoie de umanitate. Mai mult decât inteligenta, avem nevoie de
bunavointa si tandrete.
Fara acestea, viata devine potrivnica si atunci totul e pierdut.
Noi, oamenii, avem puterea sa facem aceasta viata sa devina
frumoasa! Sa folosim aceasta putere si sa privim spre cer pentru ca norii se
risipesc, soarele rasare din nou...
Azi insa stiu ca trebuie sa incep sa privesc in jurul meu la oamenii
care mi-au daruit din sufletul lor, azi trebuie sa privesc in jur sa
vad tot ce am lasat sa treaca pe langa mine.De azi incep sa
traiesc... de azi stiu ca asa mi-e dat sa te port mereu in suflet cat voi trai,
insa stiu si ca trebuie sa privesc mai atenta in jur la tot ce imi poate
oferi viata...
Am decis sa-mi ascund teama si durerea , am sa respir adanc si am sa zambesc din nou.
De azi voi zambi din nou , voi fi din nou femeia
puternica si zambitoare a carei lume perfecta nu poate fi zdruncinata de
nimic si pe care toti se asteapta sa o vada...
Ce mi-as dori?
nu stiu, poate un pic de lumina … poate un pic de caldura … poate macar
un hohot de plans sau de ras … sau poate doar acest gol in care nu
vreau sa ma afund …Dar NU! ... nu ma pot stinge in “haos”, n-as mai fi
EU. Iar eu nu sunt asa … nu sunt o femeie slaba … nu pot permite acestei
dureri sa ma inunde … sa ma faca roaba ei… NU! Eu nu pot pierde! Eu
pot doar renunta … Si aleg sa nu renunt!
Îi admir pe cei cărora nu le pasă de nimic.
Nu ştiu ce stare de spirit au, căci oricum fericirea şi tristeţea sunt
doar nişte noţiuni abstracte, însă cu siguranţă mi-ar plăcea să nu-mi
mai pese deloc. Momentan, mă aflu în etapa în care învăţ să nu-mi mai
exteriorez sentimentele. Este greu, însă e mult mai greu atunci când cei
din jur îţi cunosc slăbiciunile. Ca om, ai nevoie de cei din jur, dar totodată nu ai. Vrei să fie lângă tine, dar vrei să te lase-n pace.Totuşi, a defini omul mi se pare cea mai dificilă misiune pe care ar putea-o avea cineva.Este extrem de greu să fii om şi, totuşi, este cu adevărat un
privilegiu acela de a avea un suflet şi o raţiune pline de cuvinte. Căci
cuvintele dor, cuvintele vindecă şi cu ele ne hrănim...
Pentru mine, cel mai fascinant dintre toate cele care există
este timpul. Nu mi se pare nimic mai fascinant decât ceva invizibil şi,
totuşi, atât de vizibil în viaţa fiecăruia dintre noi. De aceea, iubesc
viaţa şi iubesc tot ceea ce ea îmi oferă. Chiar dacă uneori doare.Viaţa nu înseamnă fericire decât în momentul în care încetezi să
mai aştepţi şi trăieşti cu adevărat. Viaţa înseamnă să iubeşti şi să
faci ceea ce iubeşti. Dar, mai ales viaţa înseamnă să ştii să trăieşti,
în primul rând, cu tine însuţi...
Din păcate, noi, oamenii, avem
tendinţa de a ascunde atât faţă de noi, cât şi faţă de ceilalţi, nu doar
sentimente, ci şi gânduri, ori de multe ori, gândurile nespuse şi
acumulate pe perioade îndelungate pot avea rezultate nu tocmai benefice.
De aceea, omul are nevoie de o formă de terapie pentru a se menţine
sincer şi curat, măcar faţă de el, căci sufletul împăcat este cea mai
mare comoară a fiecăruia dintre noi şi ar trebui să fie o constantă pe
care să ne bazăm în fiecare decizie pe care o luăm. Trecem pe lângă oamenii pe care îi iubim, pe lângă ceea ce vrem
să facem cu adevărat şi pe lângă clipa prezentului, ne abandonăm în
profunzimea gândurilor până când renunţăm în faţa fricii de a fi
respinşi, de a eşua, de a spune ceea ce simţim.
A fi nesigur pe tine nu este un defect, ba din contră, este un
avantaj. Pentru că, spre deosebire de cel care se supraestimează, tu
eşti conştient că întotdeauna este loc de mai bine şi că nu le poţi şti
pe toate. Tu eşti conştient că reuşita nu vine singură, ci trebuie să
munceşti pentru a o dobândi. După toate acestea, sunt conştientă de ceea ce pot şi că, pentru
a reuşi, există o singură cale, şi anume munca asiduă şi perseverenţa.
Totul este să vrei, restul vin nu de la sine, ci de la tine, pentru că
tu eşti singurul capabil să duci până la capăt ceea ce ţi-ai propus...
Nimeni altcineva nu va avea niciodata capacitatea de a iti lua greutatile de pe umeri. Tu singura poti face ceva.
Plangi daca simti nevoia sa plangi. Descarca-ti inima de toata durerea pe care o simte. Apoi gaseste puterea de a te ridica de jos, de a iti invata lectiile, de a accepta greselile pe care le-ai facut si de a merge mai departe pe drumul tau. Trebuie sa lupti cu aceste lucruri dificile care sunt in sufletul tau.
Consider că respectul nu este ceva ce se câştigă, ci este mereu
acolo, doar că, în funcţie de circumstanţe, creşte sau scade. De aceea, am realizat încă o dată cât de mult ne
lipseşte acest respect, sinonim de altfel şi cu bunul-simţ. Când vine vorba de încredere și respect, ni se pare că cei din jur ar
trebui să ni le ofere pentru ceea ce suntem noi. Sau pentru ceea ce am
făcut pentru ei. Ce se întâmplă când nu le primim? Ba din contră, primim
mai multă indiferență, poate chiar dispreț. Putem găsi oare un vinovat?Ideea pe care vreau să o transmit este aceea că nu am mai scris despre acest subiect
pentru simplul fapt că mi-am îndreptat atenţia strict asupra mea şi…
atât. Am eliminat orice gând negativ şi, în caz că mai îndrăzneşte să
apară câte unul ocazional, nu face decât să se blocheze de avalanşa de
optimism din mintea mea. Am realizat că viaţa este mai mult decât gând...
viaţa este, în primul rând, faptă.
Într-o lume de oameni “perfecți”, eu aleg să fiu eu. Am
obosit să fiu pe placul lor.Sunt un suflet care atunci când iubește dă
tot și simte până-n măduva
inimii. Jumătățile de măsură sunt doar pentru jumătăți de oameni.Nu mă
pot supăra pe un om care nu mă place. E treaba lui.Eu nu mă-nghesui în
sufletul nimănui. A te înghesui înseamnă a te îngrămădi într-un loc
strâmt, si a sta incomod. Aroganța este cea mai urâtă haină pe care o
poate îmbrăca cineva. Și,
din păcate, e atât de purtată în zilele noastre. Dincolo de ceea ce
avem, rămâne din noi, doar ceea ce suntem.Știu că
om fără de greșeală nu există. Iar eu sunt unul dintre ei. Mă
accept și mă iubesc așa cum sunt căutând să învăț din toate!Oare cine
esti tu de ma judeci pe mine pentru ceea ce simt?Iti spun eu...ești un
om dezamăgit de propriile trăiri, care nu conștientizează că felul ăsta
rău de a fi, te îndepărtează de oameni, de Dumnezeu…ești un om care-și maschează frustrarea sub zâmbete perfide!Asta esti!...
Se spune ca cel mai greu lucru din lume este sa pierzi pe cineva pe
care il iubesti. Foarte adevarat dar, nimic nu doare mai mult pe lumea
asta decat sa iti pierzi jumatatea sufletului. Pe cineva alaturi de care
ai imbatranit si pe care l-ai privit crescand in fiecare zi. Cineva
care ti-a aratat cum sa iubesti. Este cel mai rau lucru care i se poate
petrece cuiva. Am dus o viata frumoasa… sotul meu a fost jumatatea mea in toate
sensurile acestei expresii. Am trait o poveste de dragoste care azi pana
si mie mi se pare ireala.Toata lumea spune ca dragostea doare, dar aceasta nu este adevarat. Singuratatea doare…trebuie sa ne oprim si sa fim recunoscatori pentru oamenii de langa noi. Caci viata este scurta. Nimic nu este intamplator in viata, asa ca….iubiti neconditionat...
Mi-e atat de dor de el, incat viata
mea este pustie . Oare de ce ne lasa Dumnezeu cu dorul acesta in
suflet.Aveti grija de voi
si pretuiti-va jumatatea.Mi-e tare dor!De ce oare Dumnezeu ne ia tot ce avem mai scump si mai drag de pe lumea
aceasta...chiar nu stiu!
De ce acum,de ce el? Nu era momentul acum...dar cine sunt eu sa hotarasc cand, unde si cum sa
plecam? Daca am sti momentul, am sti sa pretuim mai mult oamenii de langa noi.
Simt ca zilele mele trec fara nici un sens. Ma trezesc si simt acelasi fior rece pe spatele meu,aceeasi figura trista care incearca sa straluceasca la fel cum o facea inainte.Urasc sa ma consolez pe mine.Pot spune doar ca imi continui existenta,nu si ca traiesc. Inspir aerul asta al singuratatii si-mi simt obrajii fierbinti udati
de lacrimile mele sarate.Sunt in acel moment cand viata te taie din toate partile.Cel mai greu imi este sa zambesc atunci cand in interioul meu e o furtuna.Mi-e foarte greu sa nu privesc in trecut,pentru ca acolo sunt cele mai frumoase momente,momentele alaturi de ingerul meu pazitor,alaturi
de fericirea noastra, si asta nu pot uita...