Simt ca zilele mele trec fara nici un sens. Ma trezesc si simt acelasi fior rece pe spatele meu,aceeasi figura trista care incearca sa straluceasca la fel cum o facea inainte. Urasc sa ma consolez pe mine. Pot spune doar ca imi continui existenta,nu si ca traiesc. Inspir aerul asta al singuratatii si-mi simt obrajii fierbinti udati de lacrimile mele sarate.Sunt in acel moment cand viata te taie din toate partile.Cel mai greu imi este sa zambesc atunci cand in interioul meu e o furtuna.Mi-e foarte greu sa nu privesc in trecut,pentru ca acolo sunt cele mai frumoase momente,momentele alaturi de ingerul meu pazitor,alaturi de fericirea noastra, si asta nu pot uita...
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu