Uneori devenim atit de profunzi, ca ne-am putea confunda cu un strop de roua, curgind ca o lacrima de undeva din ochii orizontului, pe linia ce imparte cerul in doua, purtind in el un dor ascuns; cand tristetea ne cuprinde sufletul, lacrimile s-ar transforma in boabe racoroase de roua, cuminti, asezate pe catifelarea de floare…si floarea sperantei ar renaste…
Ar fi benefic sa traim doar incercind sincer sa traim cat mai frumos si sa alegem doar ce ne face bine. Tristetea ,durerea sau nemernicia altora nu ne fac bine.Ceea ce gindim, simtim, spunem, facem, primim, respingem, cautam, ne schimba si pe noi, si lumea si pe ceilalti.De aceea am spus mereu ca viata e superba ,este extraordinara si merita traita la maximum.Inchei cu Trebuie Sa Traiesc.
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu