Ce frumoasa ar fi viata fara dezamagiri, fara suferinta si fara deziluzii...dar daca ar fi asa nu s-ar mai numi viata...cred ca s-ar numi vis,pentru ca ne place sa visam deoarece in vis totul este posibil,el ne permite sa fim ce vrem. Dar cand deschidem ochii,totul se naruie,visele se sparg de geamul realitatii atit de crude,iar dorintele se spulbera si se risipesc. Cam asta este realitatea pe care o traim astazi...si ne doare pentru ca suntem oameni si avem suflet. De ceva timp spun si chiar simt acest lucru ca am obosit,ieri cu inmormintarea astazi cu pregatirile de Pasti...dar nu ma pot abtine sa tin legatura cu voi dragii mei prieteni. Liniştea... colacul acela de salvare pe care îl căutăm din când în când, mai ales atunci când stresul atinge cote mai înalte decât valurile mării înfuriate...ce bine ar fi sa poti cumpara linistea...Ce nu se cumpără? Ce nu se vinde? Astazi pina si sufletele ajung de vinzare...
Inchei cu Trebuie Sa Traiesc.
gabriella.
eh:DPaste Fericit si tie :))si ms de email:P
RăspundețiȘtergere