Trebuie să speri...

In ziua de azi aud din ce in ce mai mult cuvintele "nu pot"sau "nu vreau". Pai daca tu nu ai ambitie sa arati de ce esti in stare,atunci cine te poate ajuta? Astazi trebuie sa recunoastem, ca cel putin noi traim in lumea junglei...fiecare face ce este mai bun pentru el,nu ii pasa de celalalt...dar ce sa o mai lungesc...am o cunostiinta care ma rugat sa-i depun cateva CV-uri pentru ca a ramas fara loc de munca. Eu ma interesez la firme,discut cu ei ce presupune postul,iar cand este interviul imi spune ca nu pot...nu sunt in stare. Cred ca totul tine de vointa...de modul cum ai acumulat in viata anumite cunostiinte profesionale...de curaj...eu consider ca vointa e cea mai importanta virtute...cu vointa si ambitia chiar ai puterea sa iti schimbi destinul. Sincer...noi ne controlam viata si viitorul...nu altcineva...noi luam hotararile...si tot noi ajungem unde suntem.Astazi a avut interviul si nu sa dus. De cand ma stiu nu am folosit acest cuvint -nu pot- de fapt m-am ferit de el...pentru ca am considerat ca atunci cand esti croit sa faci ceva...este imposibil sa nu-ti reuseasca. Eu cred că rămânând optimist indiferent de împrejurare iti dă putere să mergi mai departe indiferent de natura problemei... vei găsi mult mai uşor o soluţie...si mai e ceva foarte important...trebuie să speri... trebuie să lupţi... trebuie să mergi mai departe.

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Am reusit sa ma ridic...

Au fost momente in viata mea cand am crezut ca sansele mele de a trai sunt zero...in acele momente am crezut ca am pierdut totul...ca nu mai aveam nimic. Am reusit sa ma ridic cu toate ca viata ma ingenunchiase...sigur nu a fost usor sa afli ca ai o boala de care poti muri in orice moment...dar am ales sa merg mai departe cu orice risc. Am asteptat cu rabdare si a meritat...am sperat cu incapatanare si am reusit. Cu toate acestea  si mai ales cu speranta in suflet  am reusit sa merg mai departe...imi spuneam in gand de zeci de mii de ori...nu vreau sa renunt la viata...vreau sa traiesc. Am invatat din lectia mea de viata ca nu trebuie sa te lasi invins niciodata chiar daca exista un moment cand cazi in genunchi si recunosti la acel moment ca viata te-a doborat. Da...viata te invinge...dar singur trebuie sa ai puterea sa te ridici...merita sa infrunti destinul cu rabdare si zambetul pe buze.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Nu stiu daca va intelege...

  
In iubire pornesti crezand ca nimeni si niciodata nu iti va curma zborul..dar descoperi mult prea aproape de cuib ca niciodata nu exista...si cazi...si lasi vantul resemnarii sa te poarte la pamant,dar dorinta de a descoperi totusi ceva bun inca...te face a iti reiei zborul...descoperi apoi ca nimic nu se uita si chiar daca aripile ti-au fost cusute,nimic nu mai e la fel...caci niciodata o pereche de aripi cusute nu va mai zbura la fel.Toti asteptam sa ni se ofere ceea ce daruim in aceasi cantitate si calitate,iar atunci cand simtim ca nu primim pe masura asteptarilor noastre,ne retragem.Am revenit pe blog in urma discutiei telefonice cu o prietena...in care ia iubeste foarte mult...iar el aproape de loc. I-am explicat ca atunci cand iubesti o persoana cu adevarat nu inseamna doar sa faci tot ce e posibil si imposibil pentru a fi langa tine... inseamna sa ii oferi si libertatea de a pleca de langa tine daca el considera ca va fi mult mai fericit... o dragoste adevarata nu te tine legat in lanturi, ea te lasa liber sa traiesti si sa simti dupa cum consideri ca este cel mai bine. Nu stiu daca va intelege...

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Uitam de prezent...

Nu-mi vine sa cred...tristete...apasare ...oboseala. Oare unde a disparut optimismul acestui popor? Toata lumea este preocupata de slujba de 2 lei...incruntata,apasata de griji. Azi m-am intalnit cu o cunostiinta care efectiv a fost data afara de servici fara nici un motiv...simplu ia aratat usa. Ce trist...asta este societatea in care traim...vezi asa este omul cand este mic abia asteapta sa devina mare...iar cand ajunge la maturitate...vrea sa fie iar copil fara griji. Am ajuns sa ne stricam sanatatea pentru a face bani,iar cand ii avem ii cheltuim pentru a ne reface sanatatea...ne gandim numai la viitor,uitam de prezent...incat ajungem sa nu traim nici prezentul nici viitorul.

Vreau sa multumesc prietenului meu virtual Alex...fara ajutorul lui nu reuseam sa adaug in post acest videoclip...Google se cam joaca cu noi si face n schimbari.Multumesc.

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Daca ar fi sa aleg...

  
Un prieten adevarat este acea persoana care stie totul despre tine...cu sau fara voie te remodeleaza,lasa urme adanci in sufletul tau. Eu am prieteni buni care mi-au daruit fiecare ceva din sufletul lor...imbogatindu-l pe al meu...facandu-ma sa ascult mai atent pe cei de langa mine si sa fiu mai buna. Sigur este greu astazi sa-ti gasesti prieteni adevarati dar nu...imposibil. Prietenia imbogateste sufletul si eu sunt o persoana foarte bogata in acesta privinta...cu toata sinceritatea pot spune ca oricand prefer o prietenie frumoasa si curata...daca ar fi sa aleg intre acesta si un castig material,pentru ca banii se duc iar...prietenii raman.  Acesta postare o dedic prietenei mele Mariana...stie ea mai bine...si cu acesta ocazie ii multumesc din suflet ca a fost langa mine in clipele cele mai grele...ea a fost cea care a vegheat la patul meu atunci cand am deschisi ochii dupa operatie...ea fost cea care m-a dus la omul potrivit pentru boala mea. Multumesc din suflet si ma plec in fata ta ...prietena draga.

Inchei cu Trebuie Sa Traiesc.
gabriella.

In Delta...

  
Sa scriu...sa nu scriu...si totusi am sa scriu cateva randuri pentru ca am  lipsit de pe blog...si daca nu as scrie pentru ce as mai trai ? Stiu ca gandurile insirate electronic pentru unii nu inseamna nimic...dar pentru mine inseamna enorm...mie personal imi creaza un mediu de destainuire...cu riscul ca  nimeni nu ar citi lantul de cuvinte alcătuit din zale de sentimente. Dar gata cu sentimentalismele...am sa va povestesc de ce am lipsit.
De joi noaptea ne-am hotarat sa plecam in Delta ...asa ca am ajuns la Tulcea de unde am luat o nava rapida si am vizitat aproape toate minunatiile Deltei.Pentru ca am venit in seara acesta si sunt obosita am sa postez cateva poze.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Traieste daca poti...

  
Mereu spun ca viata este frumoasa si ca merita traita,dar din experienta mea am realizat ca viata este o lupta...in care primesc lovituri...cateodata mai grele...sa sufar si  sa ma ridic...ca apoi sa rad de aceste obstacole carora le-am facut fata. Cred ca orice s-ar intampla...important este sa am incredere in mine si sa ma bazez pe faptul ca pot mai mult si ca nu ma voi lasa pana cand nu voi ajunge acolo unde vreau eu. In viata nu este totul asa cum dorim...suntem loviti si ne doare...uneori prea rau...dar tocmai aceste lovituri ne fac mai puternici. Asa ca bucura-te de orice clipa...inspira adanc si umpleti toti porii cu dorinta si speranta...traieste daca poti...sau daca nu...macar fa un efort pentru ca viata merita traita.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Pentru ca traiesc...

   
Din experienta de ieri si pe care cred ca greu am sa o uit, am realizat ca oamenii sunt asa cum sint...uneori suntem plini de noi  din cauza acelui egoism. Am fost dezamagita de mai multe persoane pe  care ii consideram prieteni...acum totul a trecut...si am invatat din asta multe. Candva a fost sa ma prabusesc  si eu din cauza bolii...atunci in acele clipe n-am crezut niciodata ca ma voi ridica de acolo... si totusi m-am ridicat pentru ca au fost doi oameni care abia ma cunoscusera...da...oameni adevarati pe care am sa-i  respect tot timpul  Profesor Doctor Gabriel Banceanu si asistenta Gloria Serban de la spitalul Polizu. Acesti oameni mi-au oferit ajutorul lor neconditionat si pentru asta le multumesc frumos si le voi fi vesnic recunoascatoare...pentru ca traiesc. Dar sa nu credeti ca in acesta lume parca nebuna nu am prieteni adevarati si de calitate...sigur sunt mai putini care au ramas cu sufletul langa mine,dar esential ca ei exista.
Chiar nu as vrea sa-mi aduc aminte de cei care stateau pe langa mine din interes...vreau sa-i sterg din memorie...cred ca cer eu prea mult...sau poate eu am incredere in oameni...poate ca-i vad asemanatori mie chiar daca stiu ca sunt cu totul diferiti.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Asa suntem noi oamenii...

  

Stiu ca nu mai avem timp sa ne uitam in sufletele noastre...suntem prea grabiti...ocupati...dar gasim timp sa-i judecam pe cei de langa noi. Nu mai avem timp sa multumim...in schimb asteptam multumiri de la cei de langa noi...si uite asa ca ne dam seama ca viata trece ca fulgerul si ca nu-i decat un joc care se poate sfarsi intr-o clipa. Asa suntem noi oamenii...am un gust amar astazi...am avut niste probleme de rezovat la fosta companie unde am lucrat,am fost primita destul de bine de unii colegi care chiar m-au ajutat sa-mi rezolv problema...dar cand sa intru intr-un birou un fost coleg care zeci de ani l-am tinut in spate...aici ma refer la situatii...dumnealui mi-a cerut un bon de ordine. Eu sunt o tipa foarte calma...calculata...dar in acel moment chiar ca as fi fost dispusa sa-i dau un dos de palma...nu ca as fi violenta,departe de mine acest lucru...dar numai eu stiu cat de bine pregatita era acesta persoana...iar acum uitase cu desavarsire  ca eu il scapam de diverse belele ...pentru ca tipul era afon de tot in ale meseriei. Reactia mea revizuita a fost"ce vrei...ce bon doresti"...apoi am plecat in acel  birou...am povestit la fete,au vazut ca am fost deranjata,iar ele mi-au facut un bon de ordine. Cand am iesit din birou,acest individ uitase cu desavirsire numele meu ....ca am mancat o paine impreuna zeci de ani spunindu-mi ca atunci cand mai vin in acesta unitate sa fac rost de acel bon.  Enervata de nesimtirea lui...caci am fost colegi...i-am aruncat cu zambetul pe buze acel bon spunind "uite bonul...este al tau...sper ca merit sa te apleci dupa el."

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Si zambetul meu este scurt...

 

Am invatat sa daruiesc fara sa astept nimic in schimb pentru ca iubesc oamenii...am invatat sa nu mai fiu dezamagita...pentru ca nu mai am asteptari de la nimeni...am invatat sa zambesc cand cineva ma jignit...si zambetul meu este scurt. Da...zambesc cand cineva ma jigneste pentru ca face acest lucru din invidie. Insa mai sper ca anumiti oameni vor intelege ca toate astea nu au sens...este doar o energie consumata si cu ura acumulata gratuit.

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Clisura Dunarii...

  

Ca in fiecare sfarsit de saptamana...aproape mergem in diverse locuri din tara,ne-am imbarcat in masina,am avut grija sa-mi iau si leptopul pentru ca se pare ca am devenit dependenta de internet ...dar si camera de luat vederi...cu toate ca am niste imagini minunate din tara noastra...dar din pacate eu nu am reusit sa le descarc in calculator ci numai la un specialist pe site-uri.Am sa va arat cateva imagini din Clisura Dunarii in care se gasesc niste peisaje mirifice.

Oriunde, pe teritoriul Clisurii, te poti opri sa admiri paradisul...pe o parte, dealuri stancoase...iar pe cealalta parte, firul lenes al Dunarii. In Clisura Dunarii...orice vizita este o mica aventura.




Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Oare cine este de vina?

 
De cateva zile parca imi lipseste ceva,chiar nu ma simt bine...nu din punct de vedere fizic...daca s-ar putea as vrea sa nu mai ma uit la televizor,sa nu mai navighez pe internet,sa nu mai ies afara din casa. Nu mai suport suferinta  unui copil...a unui batrin...a oamenilor in general  .Inainte eram un om foarte puternic...eram tare ca o stanca,acum am devenit extrem de sensibila cand vad astfel de suferinte.Poate ca a-ti observat ca am niste benere puse pe blog cu copii bolnavi...nu stiu daca rezolv ceva cu asta...dar de cate ori intru pe blog si vad fotografiile acestor copii si nu numai ale lor...sufletul imi plange de fiecare data.Am plans si plang mereu pentru ca sunt o sensibila...orice de la un timp ma impresioneaza,mai ales  astfel de situatii....si ma intreb...oare cine este de vina?. Nu vreau sa mai intru in detalii despre conceptul de stat...despre politic...efectiv imi este lehamite...vreau o lume mai buna...mai sanatoasa...mai frumoasa...mai vesela. Dar pe cine intereseaza ce vreau eu sau tu ?

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Angela Ciochina...va fi o luptatoare.

  

Astazi am revazut-o pe Angela Ciochina la Tv...am fost bulversata cum viata asta ne face feste...m-a cutremurat cazul Angelei  ale carei melodii mi-au mangaiat sufletul in anii '80. Nu pot decat sa-i doresc multa sanatate si incredere ca va veni o zi in care va fi din nou pe scena....de fapt vedeam in ochii ei acea dorinta de a canta...aproape ca am plins ca nu putea sa articuleze cu degetele clapele pianului. Greu...foarte greu pentru acesta artista...viata este aspra de cele mai multe ori unii reusesc  sa treca mai usor peste aceste obstacole ...altii nu.  Angela Ciochina a fost si este  un suflet nobil, bun si cald cum rar intalnesti in viata. Tocmai de aceea nu a reusit sa treaca peste necazurile din viata ei, pentru ca nu a stiut sa se lupte folosind meschinaria, lasitatea, ura, tradarea... nu a facut compromisuri in viata, a preferat sa se retraga si sa sufere tocmai de modesta ce este....nu a contactat pe nimeni pentru vreun ajutor a incercat sa suporte boala si durerea singura, sa nu deranjeze pe nimeni. Sunt sigura ca Angela va fi o luptatoare si va arata la dusmanii ei ca poate sa se ridice si sa ia viata din nou...eu cred asta.

Dupa ce sa imbolnavit...

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Viata tot... trece.

    
Stiu ca astazi este din ce in ce mai greu ca sa traiesti...stiu ca viata este grea pentru fiecare dintre noi...stiu ca gandurile sunt invadate de nenumarate griji. Stiu ca zambetul ne lipseste de pe fete...din suflet...din ganduri...din preocupari...din singuratatile noastre. Cred ca uitam sa zambim pentru ca suntem bombardati de greutatile vietii...cred ca ar trebui sa nu mai dramatizam...sa incercam sa luam viata ca pe un dar si sa incercam sa il facem in fiecare zi cat mai frumos cu zambetele noastre...pentru ca daca suntem tristi...viata tot trece. Eu intotdeauna zambesc...zambesc oamenilor frumosi care imi ies in cale...nu neaparat frumosi fizic,ci cei care emana o frumusete care te cheama...am zambit timid...am zambit pe furis,si de la fiecare dintre ei mi-am luat zambetul inapoi.Asa sa faceti si voi...

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Regret...

   
Sunt o persoana zic eu toleranta...inteleg oamenii dar pana la un moment dat...exista un prag in care intelegerea mea nu mai poate functiona. Ar fi frumos si bine sa pot ierta pentru ca asa scrie si la Biblie ,dar sunt lucruri care o data ce m-au ranit...nu exista nimic sa cicatrizeze acea rana. Nu pot ierta persoanele care le dai un deget si iti ia toata mana...nu pot ierta pe acei care ma judeca fara sa ma cunoasca si chiar daca ar fi asa...nimeni nu are acest drept...nu-mi plac persoanele care intra cu bocancii in viata mea. De ceva timp primesc diverse comentarii urate pe blogul meu de la diversi anonimi...incat am setat blogul pentru a nu mai avea acces. Sigur sunt anonimi care dau dovada de decenta pe bloguri pentru care sincer regret ca nu-i cunosc bine...ca nu stiu cu cine am avut placerea unui dialog...dar altii lasa de dorit pentru limbajul vulgar folosit in virtual. Regret ca exista astfel de oameni care ii judeca pe toti...simtindu-se in siguranta sub anonimatul protector...si cu toate aceste mici rautati nu am sa-mi inchid blogul. Domnule anonim...sunt o luptatoare,am scapat eu de moarte...dar de tine...dar promit ca am sa-ti descopar identitatea. Trist...foarte trist...cred ca ti-am dat astazi prea mare importanta...si nu meriti...asa cum nu merita toti acei anonimi care nu au ce face si deranjeaza pe altii care-si vad de gandurile lor. Am citit si observat despre multe bloguri care au fost inchise tocmai ca acesti indivizi deranja...dar eu nu am sa fac asa ceva.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

La plimbare...

Astazi am facut o plimbare pe Valea Oltului...am vizitat Ocnele Mari...am mers in salina si drept sa va spun nu prea mi-a mers bine pentru ca aveam impresia ca nu am aer...constientizam ca sunt in fundul pamantului...apoi am mers la Olanesti,Calimanesti-Cozia,Voineasa si Vidraru. Peisajele au fost superbe...dar multa oboseala.Am sa pun cateva poze facute pe traseu.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

Stiu...

 

 Am stiut intotdeauna ce vreau de la viata...chiar daca uneori a fost greu,a fost nevoie de multa munca sacrificii...toate le-am facut cu placere si daruire.
Sa stii ce vrei inseamna sa stii sa opresti clipa... sa o traiesti... sa alegi...sa nu pierzi sansa care iti apare in cale. Sa stii ce vrei ...e cheia unei vieti curate si simple, traite cu demnitate. Sa stii ce vrei…ce vrei cu viata ta…e minunat sa stii ce vrei de la viata…insa si viata cateodata ti-a pregatit ceva fara sa stii. Stiu ca ceea ce am facut pana acum in viata mea…inseamna familie,profesie ,prieteni…toate le-am facut cu multa dragoste, bucurie,curaj si demnitate.

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.