Sa scriu...sa nu scriu...si totusi am sa scriu cateva randuri pentru ca am lipsit de pe blog...si daca nu as scrie pentru ce as mai trai ? Stiu ca gandurile insirate electronic pentru unii nu inseamna nimic...dar pentru mine inseamna enorm...mie personal imi creaza un mediu de destainuire...cu riscul ca nimeni nu ar citi lantul de cuvinte alcătuit din zale de sentimente. Dar gata cu sentimentalismele...am sa va povestesc de ce am lipsit.
De joi noaptea ne-am hotarat sa plecam in Delta ...asa ca am ajuns la Tulcea de unde am luat o nava rapida si am vizitat aproape toate minunatiile Deltei.Pentru ca am venit in seara acesta si sunt obosita am sa postez cateva poze.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
Am fost mai de mult, doi ani la rând la Sulina in concediu, având şi plăcerea marii dar şi descoperirea unei bune părti din deltă...îmi este dor de multe locuri de acolo...cred ca îţi sunt necesari 5 ani, ca să cuprinzi totul...felicitări că ai ajuns acolo şi mulţumesc pentru poze.
RăspundețiȘtergereCat de frumos...chiar minunat!
RăspundețiȘtergereAi dreptate Dan ...iti trebuie o vesnicie ca sa cunosti Delta.
RăspundețiȘtergereChiar minunat este Goda...iar linistea aceia este innebunitoare...sti cum e dupa atata agitatie si stres ai nevoie si de putina salbaticie.
RăspundețiȘtergere