Din experienta de ieri si pe care cred ca greu am sa o uit, am realizat ca oamenii sunt asa cum sint...uneori suntem plini de noi din cauza acelui egoism. Am fost dezamagita de mai multe persoane pe care ii consideram prieteni...acum totul a trecut...si am invatat din asta multe. Candva a fost sa ma prabusesc si eu din cauza bolii...atunci in acele clipe n-am crezut niciodata ca ma voi ridica de acolo... si totusi m-am ridicat pentru ca au fost doi oameni care abia ma cunoscusera...da...oameni adevarati pe care am sa-i respect tot timpul Profesor Doctor Gabriel Banceanu si asistenta Gloria Serban de la spitalul Polizu. Acesti oameni mi-au oferit ajutorul lor neconditionat si pentru asta le multumesc frumos si le voi fi vesnic recunoascatoare...pentru ca traiesc. Dar sa nu credeti ca in acesta lume parca nebuna nu am prieteni adevarati si de calitate...sigur sunt mai putini care au ramas cu sufletul langa mine,dar esential ca ei exista.
Chiar nu as vrea sa-mi aduc aminte de cei care stateau pe langa mine din interes...vreau sa-i sterg din memorie...cred ca cer eu prea mult...sau poate eu am incredere in oameni...poate ca-i vad asemanatori mie chiar daca stiu ca sunt cu totul diferiti.
gabriella.
Foarte frumos, de cele mai multe ori cand speri cel mai putin si esti aproape convins ca nu vei reusii, chiar reusesti!
RăspundețiȘtergereUneori noi oamenii ne schimbam brusc , profitam de cei slabi , preferam sa nu fim egali , sa avem un pret mult mai mare .
RăspundețiȘtergere