Toata viata lupti...

Toata viata lupti sa faci o scoala, sa ai un loc de munca bun, sa te autodepasesti, sa ai o familie, si toate acestea cu sacrificii multe. Si cand zici Doamne-ajuta, ca ai reusit sa urci muntele si sa ai satisfactii si realizari pe toate planurile, totul se naruieste in jurul tau. Ai un tel, ai vointa, faci eforturi, reusesti, esti fericit, dar ce folos? Unii sunt fericiti ca au o bucata de paine pe masa,altii au iahturi sau palate, si vor mai mult. Azi, nu mai inteleg nimic...Stateam astazi pe banca in fata blocului si priveam cum trece lumea...oameni suparati,stresati...unii mai incercau sa afiseze in coltul gurii un mic zambet,dar nu le prea reusea...erau toti oameni simpli,cu grija zilei de maine..se gandeau ca poate meritau o viata mai buna....ca poate au gresit cu ceva ...ca poate...cine stie...asa le este soarta.  Imi pare rau ca exista oameni necajiti, imi pare rau ca nu pot sa ii ajut,dar cel mai rau imi pare ca oamenii acestia sunt majoritari....si acestia sunt cei care considera viata un chin ,un calvar....ei sunt cei care seara, inainte de culcare, se roaga sa le fie scurtat acest chin intr-un fel sau altul....Acum imi dau seama ca viata inseamna pentru unii si suferinta.  Privesc  oamenii si parca ochii mei nu vor sa creada cat de mici sunt...atat de separati de realitatea rece ce  cu fiecare zi  trece , ii chinuie si mai mult.
Acesti oameni ce trec pe langa mine, ma studiaza cu privirea, si in cateva momente , ma uita, parca nici nu as fi fost acolo...toti au grijile lor apasatoare in lumea asta .

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.