Cu unii soarta este mai blanda,cu altii mai vitrega,insa toti avem ceva
in comun numit... Viata. Sant oameni care lupta enorm pentru o clipa de
bucurii si altii o primesc ,pur si simplu,insa nu stiu sa o aprecieze.Cred ca uneori ajung sa iau viata prea in serios cu toate ca ma bucur de o gramada de lucruri. Devin tot mai captivanta de
unele situatii,incat merg pe strada si ma gandesc la ele.Ma amuza starile de spirit,este ca si cand te-ai urca intr-un fel de carusel al trairilor
si uneori nu sti ce te asteapta,si in ce doze...stii doar ca vrei sa simti
cum iti curge viata prin vene.Viata se manifesta prin visele pe care
permitem sa le nutim,pentru care santem hotariti sa facem ceva pentru a
le indeplini,si de care sa stim sa ne bucuram in fiecare moment.Mereu vrei sa speri fara bariere… sa astepti un raspuns chiar daca toti cei din jur
si-au pierdut rabdarea…sa mangai, sa alinti, sa consolezi chiar daca de
fapt tu esti cel care ar avea nevoie de toate astea…sa crezi in tine
chiar daca toti te pun la zid…sa te vezi frumos, chiar daca nimeni nu
si-ar dori sa-ti imortalizeze chipul…sa speri si iar sa speri chiar daca
risti sa fi numit naiv sau poate prost.Asta este viata! Oare unde se invata toate astea? As
fi prima pe lista de inscriere a unei asemenea scoli.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu