In fiecare zi am doua posibilitati. Pot sa aleg sa fiu bine dispusa,sau pot sa aleg sa fiu prost dispusa.
Si aleg sa fiu bine dispusa.
Cand mi se intimpla ceva rau,pot sa aleg sa fiu victima,sau pot sa invat din ceea ce mi sa intimplat.
Si aleg sa invat.
De fiecare data cind vine cineva la mine sa se lamenteze pentru ceva,pot
sa aleg intre a-i accepta plangerile,sau pot alege sa-l ajut sa vada
partea pozitiva a vietii.
Si eu aleg intotdeauna partea buna a vietii.
Sunt trista,poate este de vina si vremea.Stiu ca in mine voi gasi forta necesara,sa-mi vindec ranile si sa merg
mai departe,dar mi-ar fi placut sa aud o vorba buna azi.Sunt tare
trista... si vad ca starea mea este ca o ruda care vine in vizita si
uita sa mai plece.Cred ca tristetea vine din tine,la fel si
fericirea.Si cat as vrea sa zambesc...dar cu sufletul.De ceva
vreme,mereu sunt trista,ma simt foarte singura.De la un timp am o
senzatie de frig,de raceala a sufletului meu.Parca am obosit...Simt ca
am ajuns la saturatie de atatea lacrimi sarate,de atatea cuvinte
inghitite,de atata limitare si ingustare in cuvinte,de lipsa de
vointa,de dorinta.Uneori urasc timpul liber pentru ca imi da
posibilitatea sa gandesc mai mult.
O inima si o fire vesela este un bun medicament. Sunt o persoana
optimista,am incredere in mine si in viata, iar atunci cand am un esec
,am puterea sa cred ca nu sa terminat totul aici. Asta nu inseamna ca
refuz realitatea ,ci dimpotriva ,accept si analizez ,iar daca situatia
imi permite ,voi lua masuri de a schimba ceva si de a imbunatatii
lucrurile. Daca suant trista ,pesimista ,nu am incredere in mine ,stiu
sigur ca imi afecteaza starea de sanatate ,astfel singura am invatat
sa-mi dirijez gandirea,pentru ca stiu ca este un proces constient si
voluntar.
"Doar cel potrivit pentru tine nu-ți va cere să renunți la ceea ce
faci, nu-ți va reproșa ce ai făcut, nu va răscoli prin trecutul tău și
nu te va judeca.
N-am acceptat să-mi trăiesc viața după spusele altora, nu-mi doresc o
viață trăită după placul celor din jurul meu. Nu-mi doresc o relație
doar din dorința de a spune că sunt cu cineva. Îmi doresc o dragoste
adevărată, un om care să mă accepte așa cum sunt, care să vorbească nici
prea mult nici prea puțin, care să mă asculte, un om care să mă
cucerească prin naturalețe, eleganță și comportament.
Când cunoști un om, trebuie să înțelegi dacă acesta are loc în viața
ta, dacă aduce ceva bun sau pur și simplu reprezintă o experiență.
Dragostea, prieteniile, dezamăgirile și înfrângerile ne fac să ne
maturizăm, să creștem sufletește și să înțelegem care sunt adevăratele
valori.
Doar omul potrivit îți va vindeca rănile, te va asculta și va
înțelege cum trebuie să-ți vorbească, ce-ți lipsește, ce-ți dorești și
ce te doare. Doar omul potrivit se va bucura lângă și pentru tine, nu te
va critica atunci când greșești și va rămâne mereu lângă tine. În rest,
cei care intră în viața ta grăbiți și știu doar a pretinde, vor pleca
repede pentru a elibera un loc care aparține omului potrivit."
sursa- http://eusuntfemeie.com/ de Maria Cristiana Tudose-
Viata este singura noastra sansa de a fi asa cum vrem. Cred ca sensul
vietii il stie doar Dumnezeu. Noi nu putem decit sa incercam sa
influentam cite putin ce nea oferit el. Fiecare moment din viata mea
este irepetabil si acest lucru face ca viata sa fie frumoasa. Fiecare zi
reprezinta un nou inceput, o noua mica viata.. Aceasta zi imi da ocazia pentru a invata ceva nou. Ceea ce
trebuie sa fac este sa lupt cu convingere , sa imbratisez viata, sa
traiesc cu pasiune ,sa pierd cu demnitate,sa inving indraznind pentru
ca lumea apartine celui care indrazneste si Viata inseamna prea mult
pentru a fi nesemnificativa.
Da, viata nu este o reluare...
Nu cred ca ma pot numara printre cei ce se dau batuti usor in
viata.Chiar nu stau sa-mi plang de mila.Imediat caut sa gasesc o
solutie,si stau doar atit sa-mi fac curat in suflet.Nu mi-au placut
nici cand oamenii care nu stiu ce vor,care nu au un scop in viata.Iti
trebuie curaj in viata.Mi-am dat seama ca fericirea mea exista doar cand
cei din jurul meu sint fericiti.Exista momente in viata cand,chiar daca
nu vrei,trebuie sa o iei de la zero...si incet,incet ridici capul,te
scuturi de praf si pornesti la drum...Trebuie sa crezi in orice,caci
insasi viata este o speranta.Astazi sunt omul care crede ca visele se
afla inauntrul nostru.Stiu ca o sa fiu mereu un om liber... si nu mi-am
pierdut speranta ca pot crea o lume mai buna si mai frumoasa decat cea
in care traiesc azi.
Sunt momente in viata fiecaruia cand parca ne-am dori sa fim cei mai
puternici oameni, sa avem cel mai puternic psihic, sa fim imuni la
durerea din interior. Ce fel de conditii trebuie sa indeplinesti ca sa
reusesti sa zambesti chiar daca sufletul tau e praf? Sau sa ramai calm
intr-un moment de disperare in care simti ca iti fuge pamintul de sub
picioare.De multe ori, cand relele ne coplesesc, parca ne intuneca
viata, mintea, nu mai vedem nimic, decat acel rau, simtim ca nu mai avem
nimic..si uitam cel mai important lucru: ca de fapt nu suntem singuri.
Daca nu e un prieten, atunci e un parinte sau acea putere care ne
vegheaza viata. De multe ori nici eu nu inteleg de ce trec uneori prin
atatea lucruri dureroase, dar toate se intampla pentru a ne face
puternici sa le depasim pe altele poate si mai grele.Sa speri fara
bariere… sa astepti un raspuns chiar daca toti cei din jur si-au pierdut
rabdarea…sa mangai, sa alinti, sa consolezi chiar daca de fapt tu esti
cel care ar avea nevoie de toate astea…sa crezi in tine chiar daca toti
te pun la zid…sa te vezi frumos, chiar daca nimeni nu si-ar dori sa-ti
imortalizeze chipul…sa speri si iar sa speri chiar daca risti sa fi
numit naiv sau poate prost! Unde se invata toate astea? As fi prima pe
lista de inscriere a unei asemenea scoli.
Pacat ca din ce in ce mai multe suflete sint pline de rautate...invidie
si tristete,iar in drumul lor in labirintul vietii lasa multe urme
adinci. Cind lumina devine intuneric atunci lacrimile nu mai stiu sa
sarute puritatea petalelor de flori ci sapa cu sarea lor,rani mai
adinc,in tot mai adinc clocotind durerea in urlet asurzitor,al
sufletului catre suflet.In viata mai devreme sau mai tirziu primim ce
sufletul nostru a oferit.Sufletul nostru este ca un ochi,o alta privire
spre lumea care ne inconjoara...buna sau rea...indiferent...si cel mai
frumos este ca sufletul nu moare.Iti poti pacali mintea,insa nu si
sufletul. Daca vrei sa zimbesti,nu este suficient sa tii doar ochii
deschisi,mai trebuie sa deschizi si fereastra sufletului.
M-am agatat de diverse sperante pentru a motiva fericirea si dorinta de a
trai, de fapt am realizat ca acelea erau doar vise... si bucuria de a
trai nu este motivata decit de faptul ca sunt sanatosa, ca sunt
respectata si iubita de persoanele care conteaza pentru mine... sunt
bucurosa cand pot fi de folos cuiva, cand mi se cere o parere ... sunt
bucurosa cand vad ca reusesc sa aduc un strop de fericire si buna
dispozitie unei persoane care are nevoie.Ar fi benefic doar incercind sincer sa traim cat mai frumos si
sa alegem doar ce ne face bine. Tristetea ,durerea sau nemernicia altora
nu ne fac bine.Ceea ce gindim, simtim, spunem, facem, primim,
respingem, cautam, ne schimba si pe noi, si lumea si pe ceilalti.De
aceea am spus mereu ca viata e superba ,este extraordinara si merita
traita la maximum.
Dacă ai înțelege că are nevoie de susținere și siguranță, dacă ai
încerca să o asculți, ai realiza că deși pare prea pretențioasă, ea îți
cere puțin.
Ironic, din teama de a fi iubit doar pentru bani, alegi doar femei
superficiale, pierzi seri prin cluburi, te plimbi prin mașini care nu ți
se potrivesc și atragi în jurul tău doar oameni prefăcuți. Din teama de
a renunța la libertate, alungi din viața ta femei frumoase, cu suflet
mare, le bruschezi și le arunci în față cuvinte în care nici tu nu
crezi.
Dacă ai înțelege cât înseamnă o îmbrățișare la momentul potrivit, un
sărut pe frunte în fiecare dimineață, o strângere de mână sau mici
gesturi care vorbesc despre voi. Tu îi spui că nu-ți plac dulcegăriile
fără să realizezi că acele mici tabieturi desenează o poveste și
colorează amintiri, momente prețioase care nu se vor mai întoarce.
Dacă ai înțelege că femeia de lângă tine are nevoie de surprize, de
momente unice, nu te-ai mai ascunde de dragoste! O femeie nu-ți va cere
să o înțelegi, ea vrea să o iubești. Așa cum n-ai mai iubit înainte,
să-i înțelegi slăbiciunile și să împarți cu ea totul, bune sau rele.
Tot ce ne dorim este să fim iubite, să fim privite cu dragoste și
admirație, să știm că bărbatul de lângă noi are încredere în noi, că ne
putem baza pe el și împreună putem lupta pentru ceva mai mult. Este
important să știi pe cine iubești, este important să-ți protejezi
sufletul și să nu te arunci într-o relație ca un nebun, dar când ai
înțeles că o iubești, trebuie să o iubești cum trebuie. Nimeni nu se
hrănește cu firimituri.
-sursa-http://eusuntfemeie.com/-
Sunt lucruri pe care trebuie sa le acceptam chiar daca nu le intelegem sau de multe ori refuzam sa le acceptam...sunt
zile cand vrem sa uitam,dar tot ce reusim este sa ne amintim si mai
mult...o lacrima,un zambet si tot ce putem sa credem este ca
ziua de maine va fi mai bine.Vine un timp cand doresti sa te indepartezi de toate dramele din viata ta si vrei sa fii inconjurat de bine si de frumos.Toate acestea sunt lucruri care pot sa te faca sa simti ca viata e frumoasa.Singura modalitate prin care poti sa vezi acest lucru, este sa faci ceea ce iti place, ceea ce te defineste si te pune in
valoare ca si fiinta... si mai cred ca acesta trebuie sa fie principiul fiecarui om.
"Au mai existat momente în care l-am abandonat pe Dumnezeu, momente în
care el n-a avut loc printre oamenii care făceau parte din viaţa mea,
dar l-am regăsit de fiecare dată.. pentru că El este singurul care
aşteaptă neobosit, care iartă neîncetat, care ne primeşte cu braţele
deschise, fără a ne reproşa că l-am uitat, fără a se răzbuna că l-am
nedreptăţit.. "
Sunt atatia oameni bolnavi in lumea asta...dar din pacate oamenii buni
sufera mai mult decat merita, se spune ca boala este lasata de la
Dumnezeu si el le da aceasta greutate celor puternici. Nu stiu daca este
asa...eu cred ca noi oamenii luptam diferit in fata bolii in functie
cat de optimisti sau pesimisti suntem si din acest motiv unii castiga
sau pierd. Daca iti alungi gandurile negative si speri tot timpul la
ceva mai bun si crezi cu tarie in fortele tale,sigur ai sa reusesti.
Cancerul este un cuvant greu si dur de care nimeni nu vrea sa auda...dar
trebuie sa intelegem ca boala face parte din viata,ea nu alege...ea ni
se intampla. Au fost zile cand m-am intrebat cu ce am gresit in viata
asta...dar nu am gasit raspunsul...stiu doar ca fiecare om are norocul
lui,ca altii trebuie sa lupte in fiecare secunda pentru viata...si cred
ca Dumnezeu ne da atat cat putem duce.
In
ziua de azi majoritatea dintre noi au uitat ce inseamna incredere,loialitate, ce
sunt acelea sentimente si ce inseamna o prietenie adevarata. Astazi cred ca falsitatea este la ordinea zilei.Recunosc ca si eu m-am lasat coplesita de increderea unora si stiu ca am gresit
...poate nu meritam asa ceva din partea celor care candva la momentul
potrivit le-am intins o mana.Viata m-a darmat intr-un fel sau altul
atunci,sau poate am fost ranita in orgoliul meu si atunci mi-am pierdut
increderea in
oamenii pe care ii credeam atunci,buni si corecti. Acum ii recunosc
foarte usor...stiu ca sunt falsi ,si am inteles ca pentru ei, tu ca individ
reprezinti exact o carte citita si uitata undeva pe un raft prafuit. Ar
trebui sa ne ridicam niste ziduri de protectie...sau sa invatam sa ne
doara mai putin , incat sa avem asteptari mai putine.
Am invatat sa fiu mai atenta cu persoanele pe care le accept in jurul
meu ...am invatat sa pretuiesc mai mult oamenii simpli si buni ,incat sa ma
doara mai putin.
NIMANUI NU II PASA - nici nu stiu daca e de bine sau nu.Promit ca o sa
invat sa nu imi mai pese nici mie.Cand intelegi ca nimanui nu-i mai pasa
de tine, iti amintesti si de cei carora le pasa candva .Nimanui nu-i
pasa... pentru că nimeni nu te poate intelege. Uneori, ti-e greu sa te
intelegi si pe tine. Deci, te simti singur.
"E luni, apoi marţi, miercuri, joi, vineri, sâmbătă, duminică. Punct şi de la capăt.
Simt cum mi se scurge timpul printre degete, fără să
îl pot opri nici măcar o secundă. Închid pentru o secundă ochii şi când
îi deschid, un an , doi, trei din viaţă s-au evaporat fără să îmi dau
seama. Şi unde mă aflu?
În acelaşi loc, cu aceeaşi poveste, fără ca nimic extraordinar să-mi fi perturbat ritmul monoton al vieţii.
Mă tot întreb cum ar fi dacă am putea să oprim timpul, să îl dăm înapoi sau pe repede înainte. Timpul ce ne sperie pe toţi ar fi doar o glumă proastă atunci. Dar nu putem.
Şi asta ne face pe noi glumă proastă. Căci nu ştim să îl valorificăm
la momentul potrivit, apoi plângem secundele, minutele, orele, zilele,
anii pierduţi din inconştienţă. Rutinaeste cel mai mare duşman al timpului,
te afunzi în iluzia că timpul trece greu când faci acelaşi lucru în
fiecare zi, dar de fapt pierzi numărătoarea şi totul scapă de sub
control. Timpul nu-l poţi cumpăra.
Îngăduie-ţi să faci greşelile la momentul în care îţi doreşti asta, ia-ţi oportunităţile care îţi vin, nu le spune ”mai târziu” pentru că acel mai târziu s-ar putea să nu mai vină niciodată, vei avea alte priorităţi pe măsură ce anii trec, îţi vei îngropa visele lăsând responsabilităţile şi îndatoririle zilnice să le ia locul.
Vei plăti facturi în loc să vizitezi Veneţia, aşa cum ţi-ai dorit
dintodeauna. În weekend vei dormi mai mult în loc să te plimbi prin parc
cu prietenii sau copiii tăi, căci eşti extenuată după 8 ore la birou
timp de 5 zile pe săptămână. Şi e oarecum normal, avem nevoie de joburi,
ajungem într-un punct în care nu mai suntem responsabili doar de
propriile noastre vieţi.
Dar am avut timp să ne atingem visele şi l-am irosit.
Mă înspăimântă îngrozitor faptul că ajungem să tragem de noi o săptămâna întreagă, să fim nişte roboţi mereu cu ochii pe ceas, să plecăm de la birou, să vină odată vineri ca să avem weekend, să vină odată vacanţa sau concediul. Trăim într-o aşteptare, de la un moment la altul, fără să ne dăm seama că tot timpul ce există între aceste două repere, ei bine, este timp pierdut."
-sursa- http://frumusetefeminina.ro/-
Astazi se implinesc sase ani ,de cind a murit prietena mea Mirela. O
numesc prietena pentru ca ne-am intilnit in spital ,la Fundeni la
radioterapie.Amindoua,ca si celelalte,eram diagnosticate de cancer. Spre
deosebire de Mirela,eu am dorit si m-am incapatinat sa traiesc.Stateam
de vorba cu ea,si culmea eu o incurajam ca trebuie sa traiasca,ca are
pentru cine sa lupte. Mirela era din Constanta si avea un copilas
minunat Darius,de cinci anisori. Avea niste ochi mari si frumosi,dar tot
timpul tristi...Niciodata in cele doua luni petrecute in spital,nu am
reusit s-o scot pe Mirela din gindurile ei negre. Da ,eu am vrut sa
traiesc,dar ea nu. Avea tot timpul senzatia ca toata lumea vorbeste
de ea ca are cancer. I-am spus ca nu trebuie sa-i fie rusine s-au sa nu
dea voie nimaniu s-o compatimeasca,sa aiba puterea sa invinga aceasta
boala.Dar ea, nu si nu . Oricum, vedea lucrurile altfel. Mirela nu a vrut
sa traiasca,sau nu a fost in stare sa duca o astfel de povara.
Ma rog pentru tine Mirela,acolo sus unde esti si ne privesti pe toate,sa te odihnesti in pace.
Ma doare sufletul pentru Mirela,ca nu a reusit sa invinga boala,poate ca trebuia sa creada mai mult in Dumnezeu si in ea.
Inchei cu lacrimi in ochi pentru Mirela dar si cu cuvintele mele hotaritoare Trebuie sa Traiesc.
Stiu cine sunt si imi place asa cum sunt.Am incredere in mine orice s-ar
intampla. Sufletul meu stie sa aleaga exact ceea ce am nevoie, sunt
convinsa ca exista un rost divin in tot ceea ce se petrece si ca nimic
nu este intamplator...
"- Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu.- Daca ai
timp... i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.- Timpul meu este eternitatea...
Ce întrebari ai vrea sa-mi pui?- Ce te surprinde cel mai mult la
oameni?Dumnezeu mi-a raspuns:- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se
grabesc sa creasca.....iar apoi tânjesc iar sa fie copii; ca îsi pierd
sanatatea pentru a face bani......iar apoi îsi pierd banii pentru a-si
recapata sanatatea.Faptul ca se gândesc cu teama la viitor si uita
prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc
ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.Dumnezeu
mi-a luat mâna si am stat tacuti un timp.Apoi am întrebat:- Ca parinte,
care ar fi câteva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le învete
copiii tai?- Sa învete ca dureaza doar câteva secunde sa deschida rani
profunde în inima celor pe care îi iubesc.....si ca dureaza mai multi
ani pentru ca acestea sa se vindece; sa învete ca un om bogat nu este
acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin;
sa învete ca exista oameni care îi iubesc dar pur si simplu înca nu stiu
sa-si exprime sentimentele; sa învete ca doi oameni se pot uita la
acelasi lucru si ca pot sa-l vada în mod diferit; sa învete ca nu este
suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte
pe ei însisi.- Multumesc pentru timpul acordat....am zis umil. Ar mai
fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie?Dumnezeu m-a privit zâmbind si a
spus:- Doar faptul ca sunt aici, întotdeauna."
" Nu pot să-ţi dau soluţii pentru toate problemele vieţii, nu am
răspunsuri pentru îndoieli şi temeri, dar pot să te ascult şi să
particip la zbuciumul tău.
Nu pot să schimb trecutul şi nici viitorul tău, dar când vei avea nevoie de mine voi fi alături de tine.
Nu pot să te opresc să nu te împiedici, dar pot să îţi ofer mâna, să te
ajut să nu cazi. Bucuriile, victoriile şi succesele tale nu sunt ale
mele, dar sunt foarte bucuros când te văd fericit.
Nu
judec deciziile pe care le iei în viaţă, mă limitez să te susţin,
stimulându-te şi ajutându-te, dacă îmi vei cere.
Nu pot să-ţi fixez limitele activităţii tale, dar îţi ofer şansa necesară pentru a spera mai mult.
Nu pot evita să suferi când o durere iţi rupe sufletul, dar pot plânge
cu tine şi pot aduna bucăţile sufletului tău… şi tu vei fi din nou
bucuros de viaţă.
Nu pot să-ţi spun cine eşti şi nici
cine ar trebui să fii, pot numai să te iubesc aşa cum eşti şi să fiu
prietenul tău. " -de J.L. Borges-
Primeste fiecare zi cu sufletul deschis...Simtim din ce in ce mai mult
nevoia de liniste si de pace,de bucurie si armonie ,intr-un cuvint de
stare de bine a sufletului nostru. Un zimbet pur mereu are o putere
miraculoasa. Un zimbet adevarat este un semn de dragoste,o emisie
spontana de energie . Zimbetul arata ceea ce sintem noi,este secretul
personalitatii noastre,un zimbet nu costa nimic,el ofera multe,chiar
indulceste suferinta. Zimbetul este de mai multe feluri...dar fericirea in sine aduce zimbete
de care multi am si uitat cum este,el este lumina fetei si caldura
inimii. Am realizat ca noi toti ar trebui sa fim bucurosi si sa zimbim
pentru simplul fapt ca traim,ca ne trezim in fiecare dimineata cu
diverse planuri,ca putem alerga pe strada, in ploaie,intr-un parc,ca
avem sansa sa zimbim unui cer senin si albastru,ca putem imbratisa pe
cineva drag,iar cind in drumul nostru intilnim piedici,sintem puternici
si mergem mai departe.Asa este,zimbeste tot timpul,chiar daca iti este greu.Privesc cu
mintea,inima si sufletul la ziua de azi,la clipa de fata,pentru ca am
primit un dar nepretuit numit Viata.
"Cred că toate am trecut la un moment dat prin momente critice în
viaţa noastră. Momente în care am pierdut o persoană dragă, am pierdut o
legătură, o prietenie sau o relaţie.
Indiferent de motivele ce au dus la această ruptură, cine a fost de
vină, tu sau cealaltă persoană, de la ce a pornit, cine a declanşat
totul, povestea diferă de la om la om, însă au în comun durerea.
Cred că măcar odată, fiecare dintre noi a investit mai mult suflet
decât avea într-o relaţie sau într-o prietenie. Am ajuns să ne confundăm pe noi,
să nu mai ştim care sunt visele noastre şi care sunt cele ale persoanei
de lângă noi. Erau unele şi aceleaşi. Ne-am trezit de atâtea ori
folosindu-i expresiile, glumele sau vorbind despre omul acela
străinilor. Am trecut prin atâtea momente împreună, şi bune şi rele,
momente, ce nu au făcut decât să ne apropie şi mai tare. Apoi dintr-o dată se produce o ruptură. Ceva ne
îndepărtează unul de celălalt, brusc, fără drept de apel. Poate fi
orgoliul, alte persoane, greşelile unuia dintre noi sau poate ale
amândurora. Şi universul ni se prăbuşeşte. Devenim străini, nu mai ştim
unul de celălalt şi ne dor amintirile mai tare decât dacă cineva ar pune
sare pe o rana deschisă.
De fiecare dată când îi auzim numele, o mâna invizibilă parcă ne
strânge inima cu putere, ne lasă fără răsuflare. Nu mai ştim să păşim
parcă singure, nu mai înţelegem ce am făcut de am ajuns în punctul ăsta.
O perioadă totul pare fără sens, fără noimă, devenim umbrele a ceea ce am fost odată.
Parcă odată cu plecarea acelui om din viaţa noastră, au plecat şi
zâmbetele, şi râsetele şi toată fericirea ce am simţit-o vreodată.
Fiecare dintre noi are o poveste asemănătoare, diferă doar
intensitatea şi cursul întâmplărilor. Dar ne-am simţit pierdute,
secătuite de tot ce era mai frumos şi mai pur, ca şi cum acea persoană a luat cu ea tot.
O astfel de poveste devine, cu timpul, o lecţie din care trebuie să învăţăm să ne călim, să ne maturizăm. Timpul are darul de-a spăla lacrimile şi suferinţa, le duce departe în cursul său și le transformă în amintiri. Totul se întâmplă cu un motiv. Am întâlnit acea
persoană cu un motiv. Am pierdut-o tot cu un motiv. Să învăţăm să ne
găsim pe noi. Să nu ne mai confundăm cu altcineva, să ne rămânem fidele nouă. Să nu ne mai uităm niciodată într-un colţ al existenţei altcuiva.
Probabil o să ne pierdem iarăşi, când o să întâlnim pe altcineva. Diferenţa
o face faptul că deja am trăit pierderi dureroase. O să ne avântăm
iarăşi, cu sufletul înainte, dar de data asta o să fim mai precaute, nu o
să îl aruncăm pur şi simplu aşa dezgolit. Căci pierzând odată pe
cineva, te găseşti pe tine şi nu o să vrei să te mai pierzi niciodată."
-sursa- http://frumusetefeminina.ro/-
”Nu poți să controlezi totul. Nu poți să manevrezi viața așa cum
dorești. Sau cel puțin nu de fiecare dată. Pentru că în fond acțiunile
pe care le întreprinzi în scopul fericirii personale pot duce sau nu la
succes.
Însă ceea ce poți face este să-ți corectezi atitudinea și
comportamentul. Să-ți modelezi gândirea și modul în care percepi viața.
Poți găsii zeci de motive pentru care să o iubești sau din contră, să nu
găsești nici unul. Totul depinde de
tine, de modul în care ai învățat să cauți, de curiozitatea care te
caracterizează, de deschiderea inimii în fața noutăților. Ești pregătit
să faci o schimbare în viața ta în momentul în care nimic nu te mai
mulțumește, nimic nu-ți mai alină gândurile și visele, nimeni nu-ți
poate răspunde întrebărilor interioare. Atunci e momentul tău, îți spui.
Dar și atunci poți face sau nu ceva. Acela e momentul tău, însă nu toți
îl iau ca atare. Majoritatea ne mulțumim cu puțin, nu avem curaj să
cerem mai mult de la noi, nu avem tăria de a ieși din zona de confort și
de a căuta fericirea propriu-zisă despre care avem cunoștințe că
există. Majoritatea trăiesc și astăzi în aceeași monotonie și hău
dintotdeauna. Fără să știe că există și un altfel de viață, fără să aibă
îndrăzneala să-și trăiască propriile vise. Nu poți controla tot în
viață, însă poți aduce schimbări, și o poți face chiar cu tine.
Privește-te în oglindă cu sinceritate și scoate afară tot ce este mai
bun. Restul, lasă-le trecutului, lasă-le îndoielilor, lasă-le temerilor
care te-au ținut captiv în tot acest timp. Lasă-le și zboară departe de
tot ce-ți îngreunează aripile. Dumnezeu ne-a dat aripi să zburăm și nu
să ne târâm prin viață.”-sursa-https://anasstassya.wordpress.com/-
E o parte din noi, un drum care trebuie sa il urmam cu multa credinte
iubire si sinceritate pentru totdeauna indiferent de situatie el este
si va fi acelasi pentru fiecare dintre noi unic.El ne iubeste pe toti la
fel si trebuie sa fim puternici curajosi si credinciosi pentru ca
deasupra noastra e si va fi intotdeauna un inger pazitor cu un suflet
de aur. Este singura persoana care ne iubeste pe toti egal ,nu face
diferente intre bogat ,sarac,destept s-au putin destept... este singura
persoana care nu ne dezamageste niciodata chiar daca pentru unii viata
e grea s-au mai putin grea .Fiecare om isi are un destin ,fiecare e
pus la incercare in felul lui nu conteaza stilul de viata ,daca il ai pe Dumnezeu in suflet. la final cu toti vom atinge fericirea!
Dumnezeu este tot ceea ce ne înconjoară .Cand ne uităm spre cer ne
dăm seama ca acolo sus este cineva care ne iubeste şi,care niciodata nu
ar vrea sa ni se intâmple ceva rău.
"Cât timp trăieşti, simte-te viu !.
Nu te pierde printre fotografii îngălbenite de timp…
Mergi mai departe atunci când toţi se aşteaptă să renunţi.
Lasă trecutul în urmă. Acceptă că nu mai poți schimba nimic.Invață din el.
Iartă, iartă-te!
Nu lăsa să se tocească tăria pe care o ai în tine.
Când nu mai poți să alergi, ia-o la pas, ardelenește, calm, frumos.
Nu poţi să mergi pentru că mai vrei să îți ștergi și lacrimile sau îți simți inima, ia bastonul și te sprijină.
Mai stai pe bancă, însă nu te opri niciodată!
Nu trăi prin comparații!
Fii tu însuți, înfrânge-ți durerea pentru că tot la zi ajunge și cea mai lungă noapte!
O zi în care nu am făcut un bine, măcar o firimitură, e o zi uscată, pierdută."-Ieromonah Hrisostom Filipescu-
Poate ca a-ti observat cum inchei eu postarile cu acel cuvant "Trebuie sa Traiesc",care
pentru mine are o mare greutate si intensitate...acest cuvant pot sa
spun ca imi guverneaza viata,pentru ca trebuie sa fac ce trebuie...cum
trebuie si cand trebuie. Daca pana acum ma consumam pentru nimicuri pe
acei oameni care m-au ranit...de acum trebuie sa ignor acele persoane si
sa fiu linistita. Eu intotdeauna am mers pe principiul ca am o singura
viata care merita traita la maxim,pentru ca viata este a mea si merita
sa ma gandesc si la mine. Daca pana acum trebuia sa fac alegeri in
functie de altii...acum trebuie sa traiesc asa cum vreau eu pentru ca
mi-am dat seama ca timpul este pretios...nu merita irosit pe activitati
inutile si cu oameni care nu ma merita.Adevarul este ca uitam sa ne bucuram, sa multumim si sa fim fericiti,
pentru ca suntem tot timpul nemultumiti de ceea ce avem...cautam ceva
care credem ca ne-ar face fericiti...dar cand gasim sau primim acel
lucru ne dam seama ca nu ne simtim cu nimic mai bine decat ieri cand nu
il aveam... si iarasi o luam de la capat. Am ajuns sa uitam sa ne
bucuram de lucrurile marunte pe care viata ni le ofera...uitam sa fim
veseli,sa privim viata din perspectiva corecta...uitam sa daruim pentru
ca alergam tot timpul sa adunam cat mai mult...uitam pe cei care au
insemnat mult in viata noastra...uitam sa intindem mana unui
suferind...uitam sa zambim si sa fim fericiti...uitam sa iertam...si
in final... uitam sa traim.
