Pacat ca din ce in ce mai multe suflete sint pline de rautate...invidie
si tristete,iar in drumul lor in labirintul vietii lasa multe urme
adinci. Cind lumina devine intuneric atunci lacrimile nu mai stiu sa
sarute puritatea petalelor de flori ci sapa cu sarea lor,rani mai
adinc,in tot mai adinc clocotind durerea in urlet asurzitor,al
sufletului catre suflet.In viata mai devreme sau mai tirziu primim ce
sufletul nostru a oferit.Sufletul nostru este ca un ochi,o alta privire
spre lumea care ne inconjoara...buna sau rea...indiferent...si cel mai
frumos este ca sufletul nu moare.Iti poti pacali mintea,insa nu si
sufletul. Daca vrei sa zimbesti,nu este suficient sa tii doar ochii
deschisi,mai trebuie sa deschizi si fereastra sufletului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu