"Cred că toate am trecut la un moment dat prin momente critice în viaţa noastră. Momente în care am pierdut o persoană dragă, am pierdut o legătură, o prietenie sau o relaţie.
Indiferent de motivele ce au dus la această ruptură, cine a fost de vină, tu sau cealaltă persoană, de la ce a pornit, cine a declanşat totul, povestea diferă de la om la om, însă au în comun durerea.
Cred că măcar odată, fiecare dintre noi a investit mai mult suflet decât avea într-o relaţie sau într-o prietenie. Am ajuns să ne confundăm pe noi, să nu mai ştim care sunt visele noastre şi care sunt cele ale persoanei de lângă noi. Erau unele şi aceleaşi. Ne-am trezit de atâtea ori folosindu-i expresiile, glumele sau vorbind despre omul acela străinilor. Am trecut prin atâtea momente împreună, şi bune şi rele, momente, ce nu au făcut decât să ne apropie şi mai tare.
Apoi dintr-o dată se produce o ruptură. Ceva ne îndepărtează unul de celălalt, brusc, fără drept de apel. Poate fi orgoliul, alte persoane, greşelile unuia dintre noi sau poate ale amândurora. Şi universul ni se prăbuşeşte. Devenim străini, nu mai ştim unul de celălalt şi ne dor amintirile mai tare decât dacă cineva ar pune sare pe o rana deschisă.
De fiecare dată când îi auzim numele, o mâna invizibilă parcă ne strânge inima cu putere, ne lasă fără răsuflare. Nu mai ştim să păşim parcă singure, nu mai înţelegem ce am făcut de am ajuns în punctul ăsta. O perioadă totul pare fără sens, fără noimă, devenim umbrele a ceea ce am fost odată. Parcă odată cu plecarea acelui om din viaţa noastră, au plecat şi zâmbetele, şi râsetele şi toată fericirea ce am simţit-o vreodată.
Fiecare dintre noi are o poveste asemănătoare, diferă doar intensitatea şi cursul întâmplărilor. Dar ne-am simţit pierdute, secătuite de tot ce era mai frumos şi mai pur, ca şi cum acea persoană a luat cu ea tot.
O astfel de poveste devine, cu timpul, o lecţie din care trebuie să învăţăm să ne călim, să ne maturizăm. Timpul are darul de-a spăla lacrimile şi suferinţa, le duce departe în cursul său și le transformă în amintiri.
Totul se întâmplă cu un motiv. Am întâlnit acea persoană cu un motiv. Am pierdut-o tot cu un motiv. Să învăţăm să ne găsim pe noi. Să nu ne mai confundăm cu altcineva, să ne rămânem fidele nouă. Să nu ne mai uităm niciodată într-un colţ al existenţei altcuiva.
Probabil o să ne pierdem iarăşi, când o să întâlnim pe altcineva. Diferenţa o face faptul că deja am trăit pierderi dureroase. O să ne avântăm iarăşi, cu sufletul înainte, dar de data asta o să fim mai precaute, nu o să îl aruncăm pur şi simplu aşa dezgolit. Căci pierzând odată pe cineva, te găseşti pe tine şi nu o să vrei să te mai pierzi niciodată."
-sursa- http://frumusetefeminina.ro/-
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu