Am fost obsedata intotdeauna de cele doua fenomene care tin de fiinta umana
-nasterea si moartea.Atunci cand ne nastem plangem,iar cei ce ne ajuta
sa venim pe lume,ne intimpina razand. De aceea trebuie sa traim viata
pentru ca atunci cand o vom parasi, sa plecam razand. Sigur teoretic ar
fi foarte frumos. Dar am observat in majoritatea cazurilor,ca omul se
desprinde greu de viata pe care a trait-o,fie ea buna s-au rea ,si
uneori chiar cu frica.De aceea cand suntem in viata risipim anii ,iar la
moarte cersim clipa de viata.Si totusi cele doua fenomene au in comun
plansul:
-plansul copilului cand se naste.
-plansul familiei pentru cel care a parasit lumea.Sigur un om nu vede
lucrurile bune care le are,pana in momentul in care le pierde... dar atunci
este foarte tirziu.
Nici eu nu mai stiu ce este viata cu
adevarat,suferinta,munca,iubire,satisfactie.Un lucru stiu: daca avem norocul de a primi darul de a trai ,atunci trebuie sa profitam ,pentru ca
niciodata nu stii ce se va intampla in clipa urmatoare.
si Lacrima de pe obrazul tau, pare sa aibe Viata sa.. Viata sa eterna.. atat de libera, atat de plina(de cele ce doar ea stie ce poarta cu sine), atat de Cristatalina.. atat de pura..s-a nascut deja! desi poate ar fi dority sa-ti apartina....
si Lacrima de pe obrazul tau, pare sa aibe Viata sa.. Viata sa eterna.. atat de libera, atat de plina(de cele ce doar ea stie ce poarta cu sine), atat de Cristatalina.. atat de pura..s-a nascut deja! desi poate ar fi dority sa-ti apartina....
RăspundețiȘtergereUn blog foarte frumos, felicitari.
RăspundețiȘtergere