"Nu avem rabdare sa asteptam dragostea. Crestem cu setea nebuna de a ne indragosti. Ne visam mirese inca de cand rasfoim primele carti de povesti, in care nu exista nici un final fara nunta mare si fara „si-au trait fericiti pana la adanci batranete”. Si-apoi ne indragostim orbeste, din dor nebun de dragoste, chiar daca uneori alegem la intamplare omul langa care sa ramanem. … Stim ca trebuie sa vina dragostea, dar nu avem puterea sa o asteptam pe cea adevarata. In anii de singuratate ne incoltesc banuielile cum ca nici n-ar exista marile iubiri. Sintagma „nimeni nu-i perfect” ne oblojeste compromisurile si ni le face suportabile, in vreme ce „oricum nu gasesti pe altcineva mai bun” ne justifica inertiile. Si-atunci ne cautam cu tot dinadinsul un surogat de iubire. Ne multumim cu relatii caldute, pe care le consideram mai bune ca nimic, desi in adancul inimii stim ca am facut rabat de la multe sperante.
… Imi pare rau de toti anii in care am facut compromisuri. Mi-e ciuda de toate risipirile mele de pana acum. As fi vrut sa fi avut rabdare. Dar pentru ca nu mai pot schimba nimic, ii rog, pe cei care pot, sa nu-si franga aripile in vieti mintite. Sa astepte zborul cel mai inalt. Pentru ca norocul ii ajuta pe cei curajosi. Pentru ca dragostea vine doar la cei care au puterea s-o astepte."
- fragment din cartea Dragostea e un bonsai, de Alice Nastase-
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu